Urna mea. Neruşinat de mobilă

Din volumul „Poezii vânate de fisc„, ediţia 2015

 

Urna mea. Neruşinat de mobilă.

 

Candidatul în boxeri,

cu pantalonii de tergal

agăţaţi pe cactusul meu

denim, care înfloreşte doar

o dată la patru ani.

 

Îl mângâi pe campanie, ferm

dar scurt, fără preludii ipocrite,

fiindcă şi alte liste erecte

bat sacadat la exit poll-urile mele.

 

Dar el îmi cere insistent

să-i fac Iancule Mare

pe CD-uri tricolore, fiindcă aşa

se cade în aşternut, eu pun

stickul cu başii ritmici ai

contracandidatului şi îmi lipesc

pe fese afişe cu flăcăi de munte

ambalând motoare Honda în pantă.

 

După şedinţă, aplic ştampila

VOTAT acolo unde nici Dumnezeu

nu mă mai poate controla, darămite

sanepidul şi serviciile Playboy!

 

Porneşte îndoit la drum

candidatul, în fantezii erotice

cu urne mobilizate neruşinat –

caravane cu netransportabili,

mii de femei, tunate rumen pentru

praznic, numărând mii de voturi

pecetluite în botoxul strămoşesc.

 

Eu gem sonor la final, pe acorduri

din folclorul bavarez tradiţional oşenesc.

 

Iar mâine am să îl şantajez fără milă,

chiar mâine, pentru singurul vot

trişat obraznic din primul tur!