Comandă setul AKUTOL, AICI
Ucid câinele care ucide OM! Ucid.
Sunt nevoită să mă situez de o anume parte, în povestea care va urma.
În ciuda diplomaţiei mele, aici nu pot rămâne “în două luntrii”.
Problema omului sfâşiat de câine.
Introducere.
- Respect adoratorii de animale. Dar nu-s eu acela. Iubesc oamenii, mulţi oameni, totuşi recunosc că NU sunt “fan animale de casă”. De nici un fel. Nu-s eu nici fan ACDC, în schimb ador Pink Floyd.
- Da, mi-e frică de câini. Am fost „compostată”, mică fiind, de un câine. Și undeva mi-a rămas. Repet. Mi-e frică de câini. Aşa cum mi-e frică de viteză, de Montagne Russe, de omul drogat. Le evit.
- Nu consider în regulă ca haite de câini să muşte/ucidă/hăcuiască oameni în cartiere, în numele dragostei pentru animale. Nu aparţin fanilor Brigitte Bardot. În adâncul inimii, (eu nefiind Brigitte Bardot ca să mă ia careva în seamă), prefer „eutanasierea” câinilor (ca potenţial pericol al integrităţii corporale), imaginilor cu oameni mutilaţi de câini. Ohh, sigur că adevărul e undeva la mijloc şi excesele sunt păguboase! Împuşcaţi-mă, părăsiţi-mă, urâţi-mă! Aş ucide mii de câini de dragul vieţii unui singur om. Aşa-s eu. Sadică. Perversă. Prefer omul, câinelui. Sau ursului. Sau lupului.
Bon. Despre astea, am tăcut cu anii. Dar le-am gândit mereu.
Știţi cum le gândeam? Hai să vă zic concret.
Când vedeam la ştiri oameni masacraţi de câini, iar în paralel asociaţiile care mărşăluiau cu pancarte în favoarea animalului… înjuram urât, mă înfuriam ca la minciunile politice la TV. Știind CLAR că, în secolul 21 (construit totuşi de om), nu-i normal ca un câine să ucidă omul. La el acasă.
Azi scriu toate astea, fiindcă traversez (în paralel, de la distanţă) drama surorii unei dragi prietene.
Sora /victima este profesoară.
Prietena, medic ca şi mine.
Imaginile precedente sunt reale, originale, imediat după atac.
Sora atacată de câini PE STRADĂ/ Gorj, pe domeniul public şi făcută praf. Te uiţi la pozele ei şi plângi. Eu am luat Extraveral.
Povestea detaliată, (îmbrăţişată rapid de presă, ca ştire!) o găsiţi în linkurile din josul postării.
Și nu contează politicul, aici.
Nici reacţia cadrelor medicale, sau performanţele sistemului sanitar.
Contează doar că un om era să moară din cauza unui câine. Pe stradă.
Iar eu nu cred că e bine.
Că mori în junglă, la animal acasă, sfârtecat de un leu furios e una, iar că zaci prin spitale sfâşiat de câini româneşti gorjeni „uşor neliniştiţi”, e alta.
-Deţinătorii de câini de luptă, ucigaşi, agresivi, ar trebui monitorizaţi mai ceva ca posesorii de arme de foc. Zic.
-Iar haitele canine sălbatice, de cartier, care pun în pericol securitatea OMULUI, trebuie lichidate. Cum ne zbatem să lichidăm SIDA sau rujeola, fără pic de milă. Păi, dragi concetăţeni, o rujeolă la adult e MULT sub gravitatea sfârtecării acestei femei!
Aşadar lichidate rapid, eficient şi total! Zic.
Că doamna Brigitte Bardot se revoltă de „cruzimea noastră” – români rudimentari lipsiţi de sentimente -, este cu domnia sa, fără plăgi sângerânde pe faţă!
Aşa… şi eu pot milita, la pensie, pentru respectarea tigrilor din Malezia. Sunt superbi!
Numa`… când îmi rupe tigrul nepotul la Hăşmaş, ucid şi tigrul şi militantul! Și guvernul şi FB-ul şi…şi pe mama lu tigru.
Povestea detaliată e aici:
https://www.youtube.com/watch?v=EkgGzt2PWT0
[…] arădean, Otilia Ţigănaş, a postat pe blogul personal, un material despre câinii […]