Triunghiul și Organu`, fabulă contemporană, mânca-ţ-aş
Unde-i limita? Într-o ţară în care a nu respecta legea devine o trăsătură naţională. Parlamentarii votează pe faţă pentru colegi absenţi şi nu păţesc nimic. Legea? N-o respectă nimeni. Dar ce legi să şi respecţi, chiar dacă ai vrea? O suită schizoidă de modificări a modificării modificărilor adăugite, Haşgeuri redactate ambiguu, chiar idiot pe alocuri.
Le iau aşa, în joacă. Sănătate: legea spune că spitalul ar trebui să îţi asigure TOATE MEDICAMENTELE NECESARE pe durata spitalizării. O face? Nu o face, şi ştim că nu. Spitalul nu respectă legea şi nu păţeşte nimic.
Circulaţie. Plătim ceva roviniete pentru şosele cu cratere, şosele care ne distrug maşinile… Ei şi?
Sute de şoferi piliţi depăşesc viteza, dau pe contrasens şi omoară oameni. Na şi ce… şoferul se judecă, iar după zece ani de procese, văduva află că „e cu suspendare”.
Ieri, pe un drumeag (asfaltat ce-i drept), între două comune vecine mie, poliţia opreşte la control un Logan. Cunosc şoferul, îmi este prieten. Șoferul are centura pusă, deşi pe acolo mai nimeni n-o pune. Are talon, are verificare tehnică. Are RCA. Hmmm… îi merg toate luminile, pe încercatelea… hmmm… Organu` vrea să vadă extinctorul şi trusa sanitară. Șoferul le scoate din portbagaj, după ce descarcă pe jos sculele pentru zugrăvit, aşezate în cale.
Mda… le are. Are extinctor, are trusa de prim ajutor. Dar STAI!! Or fi expirate! Controlăm termenul de valabilitate. Păi, nu-s expirate. Sunt în termen.
Organu` vrea triunghiul reflectorizant. Șoferul îl scoate. Organu „numără” atent triunghiul şi izbucneşte victorios:
-Haaa!!! Asta era! E contravenţie! Triunghiul nu e bun, că e numa unul şi trebe să ai două triunghiuri, în baza legislaţiei în vigoare, haşgeu număru, aliniatu şapte litera D, modificat in 2011 cu norme de aplicare în 2012! Sau, mai exact, domnu meu, amendă 300 de lei, da dacă achiţi în douăjpatru dă ore, e numa 150.
DESPRE ASTA VORBIM AICI! Vorbim despre rea voinţă şi bătaia de joc a unui român faţă de alt român, în numele unor legi anume scrise ca să permită aşa ceva.
Iar cei care au scris legile se ceartă azi pe milioane de euro, nu pe două triunghiuri nenorocite şi reflectorizante!
Vorbim despre vremelnica senzaţie de putere pe care ţi-a dat-o funcţia, preţ de zece minute. Vorbim despre cum abuzezi de ea la modul prostesc, apoi te miri sincer când cel de lângă tine face la fel.
Și unde toate astea? Într-o ţară pe care am nimicit-o împreună!
Că n-au nimicit-o Băsescu sau Iliescu chiar singuri! Am făcut-o chisăliţă, ţara asta, doi câte doi, de mânuţă, trei câte trei, toţi românii, de la primul pân la ultimul, care pe unde a apucat. Ca dovadă.
Clasa politică fură pe rupte, este coruptă, ohh, daaa, ştim! Dar nu clasa politică i-a smuls şoferului trei milioane de lei vechi, ieri seară, pe un drumeag asfaltat intercomunal. Șoferul era corect, avea de toate, nu era băut, nu depăşise viteza, nu era un pericol public, respecta legea, cât se poate ea respecta, să fim serioşi.
Organu ştia precis că-i nedrept. Că-i bătaie de joc. Probabil se mai răcorea şi el, puţin, de toate rahaturile româneşti care îi copleşiseră ziua. Sau are procent din amenzi?
Acelaşi „organ”, undeva bolnav şi disperat, pe holul spitalului supraaglomerat plin de datorii şi subfinanţat, va fi abuzat de doctorul care poate îl va repezi. Doctorul, la rându-i, va fi fost controlat dimineaţa de „protecţia naiba ştie a ce”, sau de „itemist”, care îl vor fi amendat rânjind fiindcă n-a semnat condica de prezenţă. Nu-i bai că doctorul n-a semnat condica fiindcă a avut la prima oră un caz grav şi complicat! Există o lege!
Apoi „itemistul” (adică ăla cu ITM, ăla cu legile despre muncă), are şi el o nevastă educatoare, de care îşi bate joc altul care îşi spune „Inspecţia sanitară de stat”, sau „Inspecţia sanitar veterinară”, sau pompier, şi tot aşa şi tot aşa ne-o tragem unul altuia pe la spate, în şir indian. „Io mi-s deal şi badea şesuuu lalalalala”
Ce am vrut să spun cu asta, domnule poliţist? Am vrut să spun că trebuia să fii aseară om! Văzând că şoferul e în regulă cu toate, trebuia să-l lauzi, apoi eventual să-l atenţionezi să îşi mai cumpere un triunghi reflectorizant, apoi şi să te ocupi de ăia care conduc vineri seara beţi pulbere între discotecile zonale. Pentru că unul din ăia îţi va omorî copilul, intrând beat pe contrasens. Nu tipul cu un singur triunghi reflectorizant!
Iar dacă fiecare român s-ar opri înainte de excesul de zel idiot, de abuz şi bătaie de joc asupra unui conaţional: dumneata când controlezi şoferul, eu – medic de familie – când examinez bolnavul „în baza” contractului cu Casa de Asigurari, atunci am salva cumva ţara asta!
Chiar nu vedeţi, domnule poliţist, că deja suntem TOȚI la marginea prăpastiei şi că faza de ieri seară e parte a sinuciderii naţionale, nicidecum o măsură spre civilizaţie şi ordine?
Fără cuvinte !!! Problema e că ne mai și mirăm de parcă am fi extraterștrii !
Foarte bine spus! De mult timp am tot zis ca ar trebui inasprite pedepsele pentru cei care omoara oameni la volan fiindca sunt beti, au viteza sau nu stiu sa conduca. Dar politia se ia tot de omul cinstit. De exemplu: Intr-una din calatoriile mele cu trenul, nu apuc sa imi iau bilet dar ca un cetatean responsabil ce sunt ma indrept spre conductor sa imi iau de la el. Taman atunci imi zice unul ce se dadea inspector ca e control si ca trebuie sa platesc amenda. Am platit, nu am avut ce face. In schimb tiganii din compartimentul vecin au calatorit nestingheriti, fara amenda, bilet sau nervi. Ce sa-i faci, unii cu paguba, altii cu inima usoara!
Multă multă nesimțire în jur, mult abuz.
Otilia, de acord cu tine pana la un punct: romanii nu sunt pe marginea prapastiei, ci pe fundul prapastiei pe care ei insisi au sapat-o cu sarg in ultimii 26 de ani; mai mult, romanii continua sa sape cu ravna aceasta prapastie in sensul adancirii ei si nu se intrevede nici un semn ca cineva ar dori astuparea ei
De la care punct încolo, deci, nu mai ești de acord cu mine? Doar poziționarea față de prăpastie?
Apropos de sirul indian:
Strangeti roata, nu fiti hoti,
Sa ne fie-n cur la toti!
Problema e ca nu facem nimic pentru a rupe sirul sau a sparge cercul.
Sau facem retoric, sau facem timid…