Transplantul de organ între rigoarea unui război atomic şi bălbâiala sistemului.

Pacient drag mie, revine de la Cluj după un transplant renal. Moment dramatic. Donator de rinichi a fost mama – alt om superdrag mie -, primitor fiul. Ambii oamenii mei, consăteni, pentru care m-am rugat zi şi noapte să se întoarcă acasă cu bine, ne-am rugat de altfel toată comuna.

Transplantul pare efectuat cu succes, iar primitorul capătă la externare o listă lungă cu analize care trebuie făcute: unele bisăptămânal, altele săptămânal. Constant, repetat, luni la rândul. Deci o monitorizare riguroasă, chestie serioasă ştiind că oricând transplantul poate eşua din pricina unei erori de atitudine. Eu le sunt, pe lângă prieten, şi medic de familie. Deci sunt pregătită să fac TOTUL ca să le uşurez drumul prin sistem. Nu fac mutre antipatice, nu fuşeresc, nu stau cu ochii în monitor în loc să le vorbesc, nu-i reped, nu mă încrunt. Doar studiez lista cu analize de efectuat şi constat următoarele:

-Încă nu se ştie unde le va face, pe banii cui, cu ce costuri şi cu ce mijloc de transport, primul laborator fiind în Ineu (orăşel apropiat, la 40 de km) următorul la Arad, (85 km). Deci zeci de kilometri distanţă, pentru un om slăbit şi care musai tre să se ferească de orice infecţie.

-Dintre analize, o parte merg pe parafa mea, o altă parte necesită parafă de specialist. (!!?) Nu se decontează pe parafa medicului de familie. Hmmm. Specialist, deci. Ce? De unde? Cum? Când?

-Găsesc telefonic specialistul potrivit, sunat acasă pe-nserat, discutăm situaţia. El propune să-i facă periodic internări de o zi pentru toate aceste analize, la Ineu. Dar!! Deşi avem deja un MF implicat, avem un specialist amabil, avem fonduri la laborator, Ineul – prin spital- nu le face pe toate, una sau două dintre analize se fac numai la Arad.

-etc etc etc

E seară şi încă-i totul praştie.

Nu ştiu deocamdată cum să procedez, nu ştie nici transplantatul disperat, nici specialistul din Ineu, dar nici laboratorul din Arad. Nimeni nu ştie nimic, batem câmpii ca nişte idioţi. Iar din ezitări, am putea risca ratarea unei operaţii uriaşe. (Asta, desigur, dacă am fi cretini incurabili… dar nu suntem.) Astfel că eu încep să organizez din telefoane întreg demersul, ca să mă asigur că nu va eşua undeva pe drum. Fir roşu telefonic- eu, asistenta internistei, internista, băiatul. Omul meu a pornit azi cu noaptea-n cap la spital la Ineu, unde e aşteptat şi măcar ştiu că i se va zâmbi şi nu va fi scos în şuturi de vreunul care nu pricepe clar de ce se află el acolo.

Este un sector din sistam în care toţi suntem binevoitori, iar eu totuşi mă mai rog o dată ca acţiunea să se încheie cu bine şi el să vină acasă cu analizele făcute.

Concluzie.

La o mişcare de anvergura unui TRANSPLANT RENAL, sistemul trebuia să stabilească EXACT cine/cum/când asigură monitorizarea acasă. De exemplu, să-i fi dat Clujul un cupon cu lista analizelor, care să fie făcute automat într-un anume laborator acreditat, fonduri speciale, fără nici un fel de alte zeci de parafe, trimiteri, rahaturi. Destulă era parafa profului Lucan, şeful clinicii clujene, nu? Și care laborator să transmită automat, prin email, rezultatele direct la Clinica de Transplant. Și PUNCT. Să zicem în fiecare joi, la ora 9.

Iar bolnavul să ştie EXACT ce are de făcut, fără dubii. Eu – MF – aşijderea.

Roaba cu acte birocratice pe care o duci la fisc sau la poliţie e una, la un transplant renal e alta. Ar fi EXTREM de uşor de organizat această poveste. Dumnezeule, câte transplanturi renale se fac lunar în ţară? Doară nu-s apendicite acute, cu zecile de mii. Păi astea, transplanturile, TOATE, au statut special, mai ceva ca-n războiul atomic. Degeaba DEGEABA!!! transplantezi, degeaba asudă marii chirurgi, dacă monitorizarea ELEMENTARĂ de acasă nu-i corect organizată. Iar organizarea era obligaţia sistemului, nu fantezia nocturnă a pacientului şi nici prieteniile sau „gaşca” medicului de familie. Nu. Just SISTEMUL.

O altă poveste în care nimeni nu-i responsabil, nimeni nu-i vinovat şi nimeni, în afara bolnavului, nu ar achita eventualele daune sau erori.