Termoscanarea în pandemie și nevoia unei Facultăți de Termometrizare

Problema termometrului pandemic, a măsurării temperaturii la frunte, cu sculele astea chinezești care au inundat piața.

Îi zicem, „jmecker”, termoscanare. Cum văd eu, povestea.

Are rost?

N-am habar și nu cred că-i treaba mea. Mă doare? Mă ofensează? Mă costă ceva, din perspectiva măsuratului? Nu. Atunci las să curgă deocamdată, e decizia unora care poate știu mai multe decât mine. Dacă nu-mi fac rău, nu-mi afectează chiar cu nimic ZEN-ul, măsoare-mă cât doresc!

Acum, o mică “țara arde și baba se piaptănă”, adică „analiză pe text”.

Nu, nu consider că 37,1 sau 37,3 sunt criterii obiective, justificate, în suspiciunea de infecție cu SARS Cov-2. Abia de-i aia de 38 cu 7 SINGURĂ, fără alte simptome.

Atunci, ce bun poate aduce termometrizarea în masă?

Poate unul psihologic. Un mesaj subliminal în creierele ălora care au făcut chefuri stradale în noaptea trecerii de la urgență la alertă, de parcă se schimba anul, sau venea Moșul. Cum că, deși nu mai e urgență ci alertă, valul epidemic din România nu e încă stins și nu ne relaxăm TOTAL. Să rămână măcar o mică mică alertă în creierașe.

E cumva ca mesajul psiohologic transmis de forțele de ordine aliniate în cordon în fața unui grup agresiv de protestatari, când forțele bat ritmc cu bastoanele în scut. Nu-i bat pe oameni. Nici nu le rezolvă problemele. În schimb, le bat subtil în subconștient și le induc sonor un mesaj. La fel se induce un mesaj și privind la poalele unei scări rulante în supermarket, cu unii în halat, ochelari și mască, ce le măsoară altora temperatura la frunte. E ca o scenă de film. Are forță expresivă. Transmite senzații, sentimente și nu musai adevăruri științifice. La faza asta de alertă noi, practic, vrem să mai câștigăm nițel timp de trecere, nu sărim brusc din dramă-n film siropos.

Despre comentariile de pe net cum că acest – vezi Doamne – „act medical” necesită specialiști/cadre medicale.

Mult mai tare se cere un specialist care să decidă dacă ai nevoie de ecografie abdominală când ceri, dându-te cu funduțul de pământ, trimitere la ceva ce – nu că nu-i nevoie -, e chiar ridicol!

Sau, alt argument. N-avem noi specialiști destui să facă medicină de familie în comune, sau să interpreteze tomografii la oraș! Asta ar mai lipsi, să înființăm Universitea Pentru Măsurat Temperaturi la Distanță. Apoi teze doctorale gen „Studiu comparativ al impactului măsurării temperaturii umane în partenertiatul public – privat pe teritorul României”.  Să mutăm puținele cadre medicale rămase-n țară, din cabinete, la măsurat în piețe.

Nu, dragii mei, ca să apropii o “din aia” de fruntea cuiva și să citești ce zice pe micul ecran după ce aia face “piu”, e destul să cunoști majoritatea numerelor, iar apoi să respecți exact regula impusă de decidenți, privind valoarea maximă. Că nu un medic analizează și decide, ci o comisie națională, știe ea de ce, a hotărât că 37,3 sau cât naiba, e mult. Nici ca să aprinzi lumina-n dormitor, apăsând pe comutator, nu cere să ai studii de lungă durată în fizica atomică, sau să vină Einstein să ți-o aprindă.

Concluzie.

Subiectul “termometrul”, dezbătut pe rețelele de socializare, după mine, e timp pierdut, energie pierdută și mestecare de boluri fecale, fără absolut nicio miză și nicio concluzie.

Accentuez. DUPĂ MINE!

Așa că, ultima noastră grijă, azi, e că unii ne termoscanează pe ici pe colo. Nici inundarea tălpilor noastre în clor, la intrări, nu-i mare halva. Că doar nu ne lingem reciproc tălpile bocancilor, în incinte. Și masca-i controversată. Dar rea nu-i.

Iar toate astea la un loc, fac ca oamenii să priceapă că nu-i ÎNCĂ ce a fost înainte de declanșarea urgenței în România.