TELENOVELA "REDISTRIBUIREA VOTURILOR", EPISODUL "NOI NU SUNTEM NORMALI!"

Eu sunt născută cu „ureche muzicală” pentru limba română. Pentru limbi în general. După cuvenitul efort de a învăţa gramatică- ortografie  în primele patru clase, mi-e foarte uşor  să scriu “daţi-mi mâna“ şi “dă-ţi peste gură”. Vine de la sine, nu fac niciun efort,  simt cum trebuie scrise. Cu alte cuvinte, cratima ”mă-tii” o simt, o am în sânge, nu o mai socotesc. Nu la fel se întâmplă şi cu matematica. Ca să fac calcule îmi trebuie pix, coală cu pătrăţele, concentrare. De preferat un calculator mic. Cu un mare efort de atenţie, obţin pân la urmă rezultatul exerciţiului matematic. Dar greu. Cunosc în jur, însă, oameni care calculează din cap uşor, aşa cum pun eu cratimele şi “I”-urile în textul scris. Au acest talent. De aceea, la alegerile parlamentare, am încercat să maschez- zâmbind inteligent şi enigmatic- faptul că nu pricep o iotă cum e cu redistribuirea. Botă. Eram convinsa că majoritatea înţeleg sau, dacă nu majoritatea, măcar talentaţii matematicii. Sau dacă  nici ăia, măcar cei direct interesaţi şi implicaţi în schema redistribuirii. În preziua votului mi-am spus ambiţios  :

-Hai  Otilia, chiar proastă nu eşti! Curaj. Eşti doctor, ce dumnezeu! Ai dat BAC-ul pe bunelea, la vremea lui. N-ai plagiat în viaţa ta. Hai că poţi! Încearcă, pentru că meriţi! Încearcă să desluşeşti cum se redistribuie voturile!

Atunci m-am pus pe treabă şi am început să întreb oameni care trebuiau să ştie. Rând pe rând. Hmmm…surpriză. Nimeni nu ştia. Înaintez întrebând, tot mai spre spre vârf. Spre ăi mai tari. Depăşesc graniţele comunei mele. Unii au încercat să dea ceva explicaţii, dar băteau apa-n piuă, ca elevul prins cu tema nefăcută. O numeam  „burtologie” pe vremuri când, elevi, dădeam din gură, precipitat, prostioare  ca să pară că ştim lecţia.

-Uups!- îmi spun- e mai grav decât credeam. Sau, depinde cum o iei, e poate mai bine, fiindcă constat că nu-s eu singurul tâmpit prin zonă. Iar eu măcar scriu corect. Deduc din dialogurile cu maeştrii că redistribuirea este- simplu spus şi redus la schemă-ceva gen: ” radical indice trei din 234 la cub supra radical din Pi cu 3 în perioadă, care apoi se împarte la pătratul descăzutului funcţiei de gradul doi….”.

Presa locală mă dumireşte a doua zi s-o las moartă! E joc de noroc, e păcănele! Deci bagi voturile în păcănele, dai pe buton şi poate îţi dă cireşe sau joker sau lămâi sau careu, poate pierzi tot. Articolele politice  în presa locală, spuneau aşa: “USL-iştii arădeni n-au fost la fel de norocoşi ca şi ARD-iştii la redistribuire. Zeiţa Fortuna nu le-a surîs..blabla.”

-Hait!- îmi zic tot eu( remarcaţi cum vorbesc singură!). Clar! Deci votarea e cazinou! Lumini, Las Vegas, fise, jetoane, ruletă, dealer, şampanie, rochii lungi argintii, domni cu ceas de aur la mână…ce frumos. Ce păcat că lipsesc !

Un sătean hăşmăşean, savurându-şi pe îndelete, la crâşmă, monopolul stins cu bere, ascultă ştirile date la televizorul din bar şi se apropie de adevăr:

-Asta cu redistribuirea ştiţi cum îi, doamna doctor? Asta îi ce dă calculatorul. Și nu poţi şti. Acolo le bagă ei pe toate la un loc şi iese ce iese, da nu poţi să ştii! Că îi de pe calculator, ca la fisc.

Ascultând săteanul pilit şi înţelept, îmi amintesc şi de sistemul inf0rmatic din sănătate. Aşa-i şi el. Tu poţi să fii asigurat, dar ce dă sistemul nu ştii niciodată. „EI” bagă acolo tot felul de chestii, dar apoi e noroc- poate calculatorul te dă asigurat, poate nu. Fain.

Vă rog- români votanţi, fani ai oricărui partid,( acest text CHIAR nu-i unul politic, ci unul despre bun simţ şi intelighenţie românească), aşadar vă rog, lămuriţi-mă. Totul e ok, e în regulă? Suntem normali la cap? Tot calculatorul( sau nu?) a scos sute de parlamentari în plus pe la Bucale, deşi nu aşa ne-a fost vorba, ioooooi! Suntem normali la cap?