Taică, te-ai îngrăşat ca neamu prost!

Eu, deloc mâncăcioasă. Mă îndeamnă la acţiune orice alte fărădelegi, nu şi hrana.

De mic copil, fiecare înghiţitură de mâncare era o negociere la sânge cu ai mei. Azi, adult scăpătat, sunt tot aşa. Ultima chestie romantică ce mi-ar activa fanteziile erotice, ar fi o cină cu acelaşi nume. Deci romantică. Chiar cu lumânărele sexi, fie ea. Cred că aş adormi instantaneu, cu capul pe masă şi burtica plină! Aşadar ultimul resort al sexualităţii, la mine, ar fi blidul cu mâncare, sau oala cu sarmale aburinde pe aragaz. Sau smântânica proaspătă, stropită din belşug. Potolul dinlăuntru-mi e legat de somn cu valenţă directă. Cel mult o telecomandă ca preludiu. Niciodată eros.

Aşa că, repet, mâncarea e o corvoadă, cam de când mă ştiu.

Asta îmi aminteşte de o replică a tatei, eu licean venit de la Năvodari, din tabără:

-Taică, mă faci de miru lumii. Te-ai îngrăşat ca neamu prost: în tabără, la spital, sau la armată!