Comandă setul AKUTOL, AICI
Ștampila mamei ei dă ştampilă, azi şi mâine. Și ieri.
Că reţetele electonice (deci semnate electronic şi urcate-n sistem!!) nu se mai parafează/ştampilează/ semnează cu “pixul doctoral” pe formularul printat, e CLAR.
De mult e clar.
La început, semnătura electonică extinsă ne-a prins pe toţi ca un TV color plat pe ăi cu ţâţele goale-n arborele de cacao. Azi însă orice idiot cu 3-4 zile de şcoală prin corespondenţă pricepe că: ceva electronic e electonic. Deci nu-i pastă de pix. Nici hârtie. Nici cauciuc. Nici registru cartonat.
Recapitulare.
Dacă ceva e electronic, atunci cum e?
Răspuns corect:
Dacă-i electronic, e electronic. Nu-i pe hârtie.
Bon.
Odată însuşit acest “adevăr cutremurător”, putem merge mai departe.
Chit că-i cum zic eu mai sus, inerţia farmaciilor şi a medicilor în a continua – primii să ceară, ultimii s-o facă (inutila parafare, ştampilare) -, este uriaşă.
Eu nu mai ştampilez de mult, farmaciile din zona mea, (via intervenţiile-mi verbale/ scrise/ telefonice) nu mai cer, dar mai am pacienţi la Arad la oraş.
Ieri capăt telefon (nu-i primul dinspre Arad!), de la o farmacie. Interlocutoarea e prezentă pe pagina mea FB, îi place cum scriu, zicea. Și, după niscai discuţii (calde, amabile!) aud:
- Totuşi, să ştiţi că toţi colegii dumneavoastră, aici la Arad, ştampilează. Sunteţi singura care REFUZĂ.
Nu cred că-s chiar singura, gândesc, dar răspund sărind peste gând:
- În istorie a existat şi prima femeie în pantaloni, atunci când niciuna nu ieşea decât în fuste. Chiar şi-n mare, făcea baie-n rochie. Azi nu mai e aşa.
Râde…
Râde, fiindcă n-am zis-o cu ton nasol, agresiv, ci simpatic.
- Pe undeva aveţi dreptate, ȘTIU că nu PREA trebuie semnat, dar vreau să mă asigur că nu ni se impută nimic. Știţi cum e cu astea.
Normal că ştiu, gândesc. Continui:
- Rămâne aşa. Ale mele vin nesemnate şi restul semnate. Rata de risc pare minusculă, nu? Dar hai să ne duelăm elegant. Dumneavoastră refuzaţi să eliberaţi medicamentele compensate, eu refuz să semnez ceva ce nu trebuie semnat. Apoi eu semnez că refuz să semnez, iar dumneavoastră semnaţi că refuzaţi să onoraţi reţeta. Și cu astea toate scrise (nu rostite), mergem mai departe. Bine?
- Păi, nu. Hai să vedem. Dar unde scrie clar că nu se semnează?
- Vă trimit şi fagmentul de norme, dar şi o emisie TV cu Preşedintele Casei Arad, care era uluit să audă că unele farmacii mai solicită semnătură şi ştampilă.
- Vă rog. Vă dau adresa mea de mail.
Și aşa, am mai bifat o inerţie patologică.
Deşi îmi era MULT MAI UȘOR să pun ştampilele legate-n serie (şi-n paralel) şi să scot creionul chimic de după ureche! Era mult mai scurt.
Numai că, tot scurtând, de lene: EU, TU, EL, NOI, cei jdă milioane de români, ne blocăm în actualul blocaj. Aparent fără ieşire.
Ne blocăm „în paradigmă”, vorba aia pe care o ador.
Jaba demisionează al 1875-lea Ministru al Sănătăţii, că noi tot ştampilăm ceva ce nu trebuie ştampilat. Iar farmacista cere ceva ce nu trebuie cerut, în timp ce ei îi cere diriginta fiicei tot ceva ce nu trebuie. Iar dirigintei i se impută la fisc ceva ce nu trebuia imputat, fiscalistului îi lipseşte la spital, (el mort de bolnav) un act pe care nu trebuia să-l aducă, (de exemplu adeverinţa de la serviciu, deşi are card). Iar directorului de spital i se aplică amendă-n trafic la ceva ce nu trebuia amendat, sau i se ia taxa Y gn eco, ce nu se mai taxează. Și tot aşa…
Iar astea se întâmplă ȘI fiindcă că ni-i nouă lene/silă/frică să facem schimbări întâi în propria ogradă!
Iată ce zice legea.
Anexa 36, art.1″(3) În cazul prescrierii electronice on-line, în situaţia în care medicul prescriptor are semnătură electronică extinsă, acesta listează un exemplar al prescripţiei medicale (componentă prescriere) care poartă confirmarea semnăturii electronice extinsă şi îl înmânează asiguratului pentru depunerea la farmacie şi poate lista un alt exemplar al prescripţiei electronice (componenta prescriere) care rămâne la medicul prescriptor pentru evidenţa proprie.(…)
Comentariu pe text.
- “Una bucată” greşeală gramaticală= “semnăturii electronice extinsă”. Corect e “extinse”.
- “Una bucată” ezitare logică flagrantă= “în situaţia în care medicul prescriptor are semnătură electronică extinsă”. Păi băăăăăăăăăăăă!!! Fără ea, prescriptorul on line nu există. E ca şi cum ai zice “în situaţia în care medicul are diplomă de medic”. Nu există “situaţii” decât în imaginaţia prodigioasă a legiuitorului. E Da sau BA. Emiţi reţete electronice, deci ai semnătură electronică extinsă. Nu o ai, nu emiţi. Limpede.
- Restul de trei propoziţii din frază, sunt în regulă. Adică LISTEAZĂ şi ÎNMÂNEAZĂ. Deci NU ȘTAMPILEAZĂ, în puii mei.
(imaginea preluata de la:http://2012.newhousemilitary.org/passion-art)
Alt articol, redundant pe aceeaşi temă, citeşte aici. Dar, la naiba! Eu scriu, eu aud!
E de observat si flotarea logica a onor legiutorului care semnaleaza elegant ca medicul poate (adica nu e obligat, dar poate… poate) lista un alt exemplar care ramane in evidenta proprie. Si acum vin eu si intreb ca neomul: pai de ce exista baaaaa sistemul lui peste electronic care, vezi doamne, stocheaza datele pacientilor? Sa listezi pentru evidenta proprie si restul de padure pe care nu au apucat sa ni-l taie?
Asta e romanul.De ce sa fie simplu,daca poate fi complicat?Stiti bancul ala-Sefu,ce facem cu dosarele vechi,ca nu mai e loc in arhiva?
-Da-le foc.Dar mai intai fa o copie pentru fiecare.
Cristina are dreptate: ce soi de rețea de date este asta dacă nu se poate dezbăra de hârțoage? Dacă totul este în sistem, de ce se mai imprimă și pe hârtie? Farmacistul n-are acces la baza de date care conține rețeta? De ce îi mai trebuie rețeta pe hârtie? Casa nu are rețeta în baza de date? La mintea cocoșului ar fi ca decontarea compensării către farmacie să se facă automat în contul ei concomitent cu anularea rețetei pentru evitarea unei noi cumpărături. Atunci ce rost are rețeta pe hârtie? Se vede clar că problema ștampilei este nesemnificativă, un rest de mentalitate de hârțogar de tipul „ca nu cumva, cineva…”. În comparație cu problema de fond, eliminarea hârtiei! Sunt oameni care consideră că hârtia fără ștampilă n-are valoare. Existența hârtiei înseamnă însă că există și omul care o manevrează, deci cel puțin un salariu în plus. Și un șef care îl „coordonează” deci și o sinecură de partid! Și iacă așa IT-ul nostru intră în derizoriu! Hârtia, actul sunt piatra fundamentală a sistemului birocratic. Și dacă este hârtie, este și stampilă! Chiar dacă sistemul a renunțat la ea, cu strângere de inimă bineînțeles. Mai rămân așa niște codițe de topor care nu renunță, niște „dar dacă…” și „să nu cumva să…”.
În altă ordine de idei, mă întreb ce s-a întâmplat cu cei care aveau rețete defective de ștampilă? Li s-a refuzat compensarea?
Imi place foarte mult, cum scrieti.
O mica observatie, daca imi permiteti. Adeverinta de la locul de munca este necesara la internare in vederea acordarii concediului medical (act, care nu are legatura cu cardul national de sanatate, fiind eliberat si de institutii private, unde totu-i pe bani. Si daca depasim 90 de zile de CM, trebuie scris acel referat de prelungire sau pensionare). Plus, omul poate sa fie deja eliberat din functie de cand s-a emis cardul,fara plata la zi a contributiei la sanatate. Nu se da refresh la sistem in fiecare 30 de minute. Apar pacientii ca si asigurati, dar ei defapt de mult nu lucreaza si nici nu platesc la cas.
Primul argument, adeverinta pentru CM – de acord.
Al doilea, clar nu. Nu trebuie refresh la fiecare 30 de minute, ci (macar) unul la 3 luni. Pentru ca acesta este intervalul in care pacientul este INCA asigurat, dupa ce a incetat sa mai lucreze/sa plateasca CASS.
Textu-i din 2016!
Yep, aveti dreptate. Si cine a postat in 2016 avea dreptatea ei, la acea vreme, da? Iar prin ceea ce am raspuns eu, in 2020, am si eu dreptate. :)
Ce sa fac daca abia acum am descoperit Blogul Otiliei?! Si, din link in link, captivata de modul haios in care puneti degetul pe ranile si bubele si ineptiile sistemului medical romanesc, am ajuns sa ma intorc in timp 4 ani. Mi-am gasit sa comentez tocmai aici (desi m-a cam „mancat tastatura” si la alte postari) pentru ca subiectul imi era proaspat, era ceva ce tocmai ma interesa personal.
Scuze daca am incurcat/deranjat zen-ul cronologic al blog-ului, intentia mea a fost sa transmit o informatie actuala, care poate va fi de folos cuiva. Sau nu.
Toate cele bune si keep on the good work!
Dar comentați liniștit, fix când vă vine! Aștept, cu drag, să vă citesc ideile! Răspunsesem scurt că-i din 2016, fiindcă mă grăbeam. Hai să reluăm, atunci, vechea idee din 2016. Nu-i stinsă de negura timpului. Există o grămadă de colegi care încă mai ștampilează. Și de farmacii care cer ștampile. Există o gramadă de aberații în viața noastră cotidiană.