Comandă setul AKUTOL, AICI
Sistemul sanitar românesc- criminal, conflictual şi complicat pân` la prostie
Un conflict recent dintre un medic de familie şi un medic din spital, (derulat în scris pe grupurile noastre FB cu medici), mă face să scriu public.
Subiectul e următorul.
Un copil – nu bolnav, ci FOARTE bolnav -, pentru care echipa din spital a făcut eforturi uriaşe să-l diagnosticheze şi salveze, avea nevoie de un medicament extrem de scump, care nu se găsea în spital, dar pe care medicul din spital PRESUPUNEA că l-ar putea prescrie compensat medicul de familie. Or medicamentul, o dată că era cu protocol, regim special, a doua că reţetele emise de noi unui internat în spital sunt o întreagă poveste de descurcat prin legi. Necesită casă de avocatură ca să pricepi, şi tot nu-i sigur că ai priceput bine! Personal, nici eu nu cunosc exact ultimele noutăţi în hăţişul acesta. Fiindcă, invariabil, fie se schimbă ceva din două-n două zile, fie e formulat ambiguu, limbaj de lemn, în coadă de peşte…
Modelul episodului de mai sus vă este cu siguranţă cunoscut tuturor- fie medici de familie, fie bolnavi disperaţi, fie spitalişti. De aici, aşadar, pornesc patimile trecute prin invective şi ofense, generos asezonate cu semne de exclamaţie (remarca colegei mele Sandra Alexiu!).
–La bază: un copil foarte bolnav cu părinţi săraci, aflat în spital
–Prima treaptă: medicul din spital, echipa lui, blocaţi de lipsa medicamentului
–A doua treaptă: medicul de familie căruia i se cere să facă ceva ce asigurările nu-i permit. Deci ceva ce, la fel de simplu putea suna „hai, să nu lăsaţi acest copil să moară, vă rugăm să viraţi dvs spitalului atâtea milioane pentru copil, sub titlu de donaţie, fiindcă noi nu avem!”.
Scriu asta, fiindcă eu însămi am plătit după un an vreo doişpe milioane vechi, o reţetă emisă (cu drag, pe trei luni) unei paciente paralizate, internate la recuperare.
Scriu asta, fiindcă după telefonul dat prietenei şi totodată medic specialist curant al tatei, atunci când sistemul fusese blocat o săptămână, tata rămăsese fără medicaţie, era/eram disperaţi, am sunat-o aşadar rugând să-l ajute pe tata, să sune la farmacie ca să-i elibereze medicaţia “pe cuvânt de onoare” şi că va veni el ulterior cu compensata etc. Iar prietena (deci prietena mea, nu “duşmanca de specialistă!!) mi-a răspuns:
– Otilia, dar dacă sistemul nu mai reporneşte niciodată? Vorbim de 130 de milioane valoare! Cu trei din astea rămase-n cârcă, mă sinucid!
Și eu am înţeles-o. Aşa cum nu întotdeauna alţii îneţeleg şi partea mea.
Iar acu`, ajung la concluzii.
Domnii mei. Specialişi/medici de familie!
Nu vedeţi că NU NOI SUNTEM DE VINĂ??
Că aberaţia cu medicaţia copilului în discuţie este una a asigurărilor? Și că din astea apar zilnic, cu miliardele? Și că a-i pune mefeii să plătească (ulterior) medicamente prescrise tehnic defectuos, fiindcă spitalul nu le are, nu-i o soluţie? CHIAR nu-i o soluţie.
Soluţia este limpezirea textului legii, simplificarea sau anularea protocoalelor, (fiindcă pecuniar, deocamdată, ele ţintesc doar medicul de familie). Din acest motiv, el cam e singurul din sistem care le mai cunoaşte. Pe protocoale. Diezi. Steluţe. Sunt săbii deasupra capului nostru. Dacă aş urma dumnezeieşte protocoale, n-aş mai prescrie nimănui nici statine, nici clopidogrel, să ştiţi! Necum Millurit la hiperuricemii! Sau Seretide la astmatici.
Cel mai simplu şi mai imediat, ar fi asumarea de către CAS, explicită, în scris, dacă decontează sau nu o reţetă “cu cântec”. De exemplu. Cu siguranţă există şi alte soluţii. Eu am propus-o pe asta ultima, fiindcă-i cea mai la îndemână. Să existe un document CAS, semnat de PDG, cu text standard – prin care MF să compenseze fără grija imputării, acolo unde legea-i neexplicită, iar situaţia de viaţă şi moarte!
Buna dimineata, pentru ca este una din putinele postari decente am sa fac un singur comentariu , dupa care promit ca nu voi mai citi nimic din ce se posteaza pe acest grup; dragii mei colegi dr de familie nici nu v-a pus nimeni la punct, nici nu v-am infierat., nici nu v-am cerut ajutorul pentru vreun sfat medical, pe care l-am primit fara sa-l cer, cu prisosinta. Imi asum ca am gresit major asa cum reiese din comentariile dv deoarece am somat,santajat , amenintat un coleg sa scrie o reteta dar dragii mei ce nu ati inteles,in graba de a ma infiera, este ca in final l-am rugat doar sa scrie pe memoriu justificativ in baza carui act refuza reteta, sa puna parafa el si dr de la casa si gata . In rest asumarea de a o scrie a venit prin bunavoinat nu stiu exact a cui ca banuiesc ca nimeni nu face lucruri ilegale . Mie, recunosc, ca desi imi asum gresala enorma, condamnabila si oprobiu public ca am cerut o reteta ,tot nu imi e clar de ce in Bucuresti se poate ( stiu nu o sa mai scriu de sora mea dar si in Arges se poate ) si in Calarasi si peste tot in tara nu se poate????. Va promit ca pana acum m-am ocupat doar de bolnav dar de maine voi incerca sa ma lamuresc la casa cum e corect de fapt . Imi pare rau ca raspunsul meu la o postare a unui coleg care m-a nominalizat,anonim, cu ghilimelele de riguare, v-a facut sa va pierdeti atata timp pretios din week-end dar nu am vrut decat sa clarific cateva lucruri.Sa stiti ca tot nu am inteles de ce nu a scris ca nu se poate si sa puna parafa.Eu, in fianal, atata l-am rugat .Va asigur ca as fi incercat orice alta cale sa fac rost de medicatie. Va multumesc si cred ca e cazul sa va opriti, chiar nu ne fac cinste anumite comentarii .Cristina Becheanu
Cristina, mulțumesc pentru aprecieri. (privind decența scrierilor mele). Decența-n scrieri o cam păstez, zic eu, în toate postările. Există câteva explicații tehnice date la răspunsuri, aici pe blog, de către colegul meu MF Toth Csongor, tobă de legi și totdată unul dinter cei mai echilibrați și obiectivi colegi. Sunt convinsă că te vor dumiri explicațiile lui deloc pătimașe, strict pe acest subiect/medicament.
În ceea ce privește întrebrea pe care ți-o pui (nu te supără să ne tutuim colegial, nu?) „de ce în alte județe se poate”, răspunsul meu e următorul. Faptul că un coleg în alt județe a făcut ceva anume, nu înseamnă că-i și bine și că se poate. Nimic nu ne oprește să credem că peste un an av da banii înapoi. Nu există „stopaj la sursă”, adică să te oprească cineva când greșești. Nici măcar softul. Deci emiți rețeta, se eliberază, iar după un an afli că n-ai făcut bine și că ești bun de plată.
In cazul discutat nu este chiar asa de complicat. Un scurt rezumat; Pacientul este internat de 14 zile. A primit prima doza pe sectie. Medicul gastroenterolog a facut documentatia pentru medicament, a si optinut acordul Casei de Asigurari. Problema este urmatoarea, in protocolul de prescriere in regim compensat, este indicat, medicamentul cu pricina fiind forma de terapie biologica Infliximab, doar medicul gastroenterolog, si administrarea lui se face strict in mediu spitalicesc. Medicul curant in acest caz trebuia sa ia legatura cu un coleg gastroenterolog si in baza anexei 22C acesta putea elibera prescriptia pentru pacient, chiar daca acesta este internat de 14 zile (s-a prevazut aceasta problema si exista solutia legala). Necunoscand legislatia, protocolul specific specialitatii gastroenterologie, medicul curant a fortat medicul de familie sa efectueze acesta prescriere, pe care a efectuat-o ilegal – si pe care o va plati din bugetul cabinetului – si este vorba de 5500lei. Noi nu am fi cunoscut cazul daca medicul de familie nu ar fi prezentat in mod echitabil situatia pe care a patit-o. Fara atacuri la persoana ci strict prezentarea cazului, nici nu a pomenit numele medicului curant. Insa totul a escalatat in urma raspunsului incisiv al medicului curant.
P.S. eu nu pot fi de acord cu „montarea” pacientului impotriva medicului de familie in ceea ce priveste prescrierea medicamentelor. Nu poti fi asa de crud, sa spui pacientului ca daca nu face medicul de familie reteta…. in Calarasi, copilul va deceda in spital la Bucuresti. Nu poti santaja emotional familia ca aceasta in disperare sa puna presiune pe medicul de familie pana acesta va ceda, dar pentru simplu fapt ca nu conosti reglementarile in vigoare ale propriei specialitati. Ironia asezonata este ca desi pacientul este internat de 14 zile, se forteaza nota vineri dupa-masa.