Și toţi suntem fericiţi

28 octombrie 2015

Dilemă. Ce vorbesc eu… dilemă. Este TRILEMĂ!

Eşti Otilia şi ai în faţă o oră de consumat eficient. Ai putea face unul dintre următoarele lucruri:

1) mâncare gătită, fiindcă n-ai decât uscături prin cămară

2) să reciteşti (mult mai amănunţit decât aveai prin cap) erizipelul, boală peste care ai dat ieri pentru prima dată-n activitata ta de MF, sau

3) să scrii ceva mişto pe FB.

Gata, deja trei minute au trecut fiindcă eziţi şi nu eşti decisă. Încă şase minute fiindcă ţi-a fost sete şi ai băut apă. Încă şapte minute fiindcă te-ai dus dincolo la piş. Lucru ştiut, pişul îi urmează apei. Ufff. Încă opt minute au trecut fiindcă, ajungând dincolo, constaţi că trebuie golită găleata cu gunoi, deci o duci în curte la tomberon. Apoi o speli, o limpezeşti, o ştergi cu un şervet uscat fiindcă s-a prelins ceva albuş de ou pe margine. Pui sacul de nailon în interior.

Revii la analiza situaţiei de fond. Două minute îţi fură reintrarea în atmosfera dubiilor.

Și iacătă-mă-s. AM DECIS! Citesc erizipelul (ceea ce am şi făcut), apoi musai să vă scriu despre asta. Nu azi, voi detalia mâine, fiindcă subiectul conţine labirintul plimbării prin sistemul sanitar şi soluţiile adoptate de mine, noroc că omu-i sub tratament corect, eu mă mulţumesc cu două ouă prăjite în loc de ciorbă, voi mă citiţi şi toţi suntem fericiţi!