Satira nu-i „mişto”, iar pamfletul nu-i aroganţă.

Satira nu-i „mişto”, iar pamfletul nu-i aroganţă. Nici iarna, vară.

Public, imediat sub linkul către articolul meu, reacţia semnată Carmen Paraschivescu. Nu-i singura reacţie, dar am ales-o pe aceasta fiindcă-i cea mai elaborată, domnia sa oferind şi posibile cauze ale aberaţiei naţionale pe care o trăim. Scurtele trimiteri către caracterul meu sau aroganţa scriiturii, pe care le face în dialogul de sub răspuns, sunt neinteresante pentru cititori, ţinând cont de următoarele motive:

• Eu scriu nu “la mişto”, ci în registru satiric, al pamfletului, fiindcă aceasta mi-i tehnica. Public cărţi, proză scurtă, poeme… veţi remarca această tehnică inclusiv la poemele de dragoste. Mă feresc, din modestie, s-o numesc “stil”.
• Scriu mult, des şi din toate perspectivele, nu doar cea a “medicului arogant”. Empatizez enorm cu pacientul şi am scris nu o dată din perspectiva lui, iritându-mi colegii.
• Dacă articolul meu ar fi unul singular, o “emanaţie” de week-end cu pretenţie de Adevăr Absolut da, buna mea intenţie ar putea fi pusă la îndoială. Dar faptul că acesta este unul dintre zecile/sutele de texte care privesc sistemul sanitar din toate unghiurile sale, devine argument în favoarea mea.
• Repet concluziv: abuzul UNOR pacienţi asupra serviciilor de urgenţă este doar o frântură a avalanşei de abuzuri la toate nivelurile, iar articolul meu o tratează azi pe ea. Cu partitura umorului. Mâine alta, poimâine alta, doar partitura va fi aceeaşi.

http://www.otiliatiganas.ro/urgenta-e-cand-zic-eu-voi-n-aveti-habar-spagarilor/

Carmen Paraschivescu:

“Îmi pare rău că nu pot să comentez direct la articolul scris de dna doctor, pentru că cred că ar ajuta-o să vadă şi altfel problema.
În afara nesimţirii incontestabile ale unei categorii de pacienţi care sînt decişi să-şi ceară ”drepturile” la orice oră din zi şi din noapte fie că sînt sau nu asiguraţi, ce scrie dumneaei în articol se întîmplă din mai multe motive printre care:
– în loc de nişte materiale utile pentru pacienţi prin care să li se le aducă la cunoştinţă pentru ce pot şi trebuie să apeleze şi pentru ce nu trebuie să apeleze la serviciul de urgenţă, se preferă articole scrise într-un stil arogant şi zeflemitor la adresa lor, articole care îi amuză poate doar pe cei care nu s-au lovit niciodată de incompetenţa sistemului de urgenţă; n-am văzut niciodată o campanie de informare pentru pacienţi, asemănătoare celei cu ”consumaţi legume şi fructe” în care să se explice ce e aia urgenţă, niciun medic de familie nu cred că explică pacienţilor ce e aia urgenţă şi ce nu.
– nu există sau nu sînt cunoscute de către cei care lucrează în sistemul de medicină de urgenţă nişte protocoale după care să se facă trierea cazurilor, precum şi toate investigaţiile următoare. Dacă astea ar exista şi cei de acolo ar fi stăpîni pe ceea ce au de făcut, nu le-ar fi frică de nicio ameninţare cu ProTV-ul, ci ar chema gardianul şi l-ar scoate afară din cabinet şi din secţie pe ăla care vine să îşi ia tensiunea. 
Apoi, nu ştie nimeni în cadrul urgenţei unde începe şi unde se opreşte investigaţia unei persoane, ce se urmăreşte etc. Departe de a te încînta că eşti bine investigat, cîteodată prea mare ”atenţie” începe să te deranjeze şi să te pună pe gînduri dacă nu cumva se face doar ca să se adauge mai multe coduri de bare pe fişa pacientului. Concret, un bătrîn care merge la urgenţă pentru că s-a lovit la şold, este trimis la analize de sînge după că se dovedeşte că la şold nu are nimic. Nimic nu e mai deprimant pentru un pacient decît să vadă că cei care trebuie să se ocupe de sănătatea lui nu ştiu ce trebuie să facă. Priviri bezmetice, întrebări relaxate de genul ”ce să îi mai facem, tu ce crezi că are, acum facem asta sau ailaltă?”, arată că nu eşti deloc pe mîini bune… 
– nu există niciun alt loc în care să te duci dacă ţi-e puţin mai rău decît ţi-a fost în ultima săptămînă şi este weekend sau noapte. Nu există nişte cabinete normale deschise permanent unde să te duci pentru o problemă poate minoră pentru urgenţă, dar suficient de gravă pentru individ, cum ar fi o durere acută de stomac, o tensiune mărită…
– ar trebui ca tot sistemul sanitar, începînd cu directorii de spitale, medici, asistente, infirmiere şi terminînd cu gardienii care stau la poata spitalului să îşi dea seama că nu îi face nimănui nicio plăcere să meargă acolo, ci o fac dintr-o nevoie. Că nu o fac corect… cine spune şi unde scrie cum e corect?! să citim şi noi… Eu văd numai ”miştouri” (măcar de-aş rîde…) şi supărări de ambele părţi.”