PRUNELE

Suntem aşezaţi la aceeaşi masă. Noi doi, om şi muiere, ei doi aşijderea. Tot om şi muiere, numai că alţii decât noi. El începe să povestească ceva despre pălinca pe care a fiert-o astă toamnă. Subiectul era palid oricum, nu tare atractiv pentru poetul din mine, dar eram gazdă. Doară nu nu aveam să mă mut de la masă pe FB!

-Să vedeţi, am avut la prune toamna trecută! Enorm. Trei căzi de 50 am umplut, dar şi două bidoane mai mici…voia să continue, când ea:

-Nu trei! Două la jumătate, iar bidoanele erau numai de 10.

-Ba TREI pline, a PATRA cadă era de jumătate, nu ştii că o adus-o Ghiţă imediat după Praznicu de Pită Nouă de la Beli? Noi ăştilalţii urmărim disputa. Tăcând şi sugând lent din vin.

-Ghiţăăăă?? Ba bine că nu mamă-ta! Când ne-o dus nouă Ghiţă ceva?  Că şi la nuntă la băiat, vai ş-amar.

Ochii lui sticlesc tăios. Pân-aici! Simt clar că l-a atins la coarda sensibilă, una străină mie, dar ea ştiuse exact unde-i coarda aceea.

-Da  ce? Tu ai dat mai mult la el la botez? Hai că mă şi enervezi acu.

-Am dat fix 100 de euro, cât trebuia, că la botez nu se dă ca la nuntă!

Noi ăştialalţii ne aprindem câte o ţigară nesănătoasă. Tăcând. Ea:

-Dacă Ghiţă era domn, nu-ţi făcea faza aia cu maşina.

– Maşiiinaaa? Asta-i bună. Deci EL MIE mi-a făcut ceva? Tu ştii cât ne-o ajutat pe noi Ghiţă? Eşti nebună?

-Ajutat. Da. La câte voturi i-ai adus, că tu i le-ai adus! Veci nu era consilier fără tine. Măcar un mulţam.

– Și cam ce mulţam ai fi vrut? Un aparatemtn la Arad? Auzi, mă enervezi în ultimul hal!

– Întotdeauna când îţi zic adevărul te enervezi. De aia nu putem noi vorbi!

Îmi sună mobilul, din fericire am o consultaţie într-un sat. La plecare, constat feciorelnic:

-Daaa, foarte multe prune toamna trecută!

Dacă ceva din dialog vă aminteşte de FB, când pornim de la un angajat ENEL adulterin şi ajungem, via dezastrul din sănătate, la EBA, vi se pare. Ar însemna ca şi de la FB să plec noaptea pe coclauri! Dar stau.