Ce facem când ne doare gâtul?

Scurtă recapitulare despre abuzul de antibiotice şi administrarea lor necontrolată- (fie inutilă, fie cu un antibiotic nepotrivit bolii, combinaţie greşită, fie greşit dozat).

Care sunt urmările acestei serii de greşeli?

1. Urmări negative individuale: adică îţi face rău FIX ţie, fiindcă întârzie vindecarea, declanşează efecte adverse, dă liber la ciuperci prin maţe, gură, puţă, sau alergizează (vezi şocul anafilactic!). Sau permite, la scurt timp, o formă agravată a bolii iniţiale.
2. Urmări planetare: selectarea de bacterii rezistente la antibiotic, astfel încât atunci când CHIAR ai avea nevoie de el, bacteria îl ignoră. E rezistentă, „virgoanţă”, nu moare sub tratament. Și te toacă, sau chiar ucide.

Acestea fiind zise, hai să vă dau două idei simple, naturale, de ameliorat durerea în gât VIRALĂ. Adică peste 90 % din durerile-n gât.

1. Gargara cu apă călduţă şi foarte sărată. O linguriţă de sare grunjoasă (ca pentru murături), la o cană cu apă. Clăteşti gura adânc, până-n gât, apoi scuipi şi laşi aşa cam o oră. Fără să mai bei sau mănânci ceva, după aceea. De 3-4 ori pe zi, faci figura.
2. Prişniţa= compresa. O pânză înmuiată-n apă călduţă, stropită cu spirt medicinal, bine stoarsă, se aplică – înfăşurată – pe gât. Deasupra se pune o bucată de nailon (pungă, de exemplu) iar peste, un fular de lână. Și stai aşa până se înfierbântă bine dedesubt. Procedeul ţinteşte căldura umedă locală, iar spirtul din combinaţie e un puternic vasodilatator, dezinfectant şi revulsivant.

Dacă 3-4 mii de cititori ai blogului meu – nemedici – vor prelua ideea, chiar a meritat să mă zbat s-o scriu. Și îi depăşesc uşor pe cei 1-2 care vor zice că-s ţărancă proastă şi bat câmpii. Dar până şi ăia…  dacă nu zic că-s urâtă, mi-or fi simpatici în felul lor. ha!

Mai mult postări pe acest subiect, citeşte aici: