„POVESTICICĂ” DE LA MARE

Hai să mai vin cu ceva bârfe de la mare. Să nu las să moară aşa repede amintirile!

(Apropo, cu ceva vreme în urmă, un prieten  FB riguros m-a avertizat că nu se zice „povesticici”, conform DEX, ci „povestioare”! I-am răspuns că ştiu exact cum se zice, dar că pe pagina mea FB e „cum zic eu”, nu „cum se zice”, haha! )

Să revenim.

Stau eu la mare, în fund, pe cearşaf, nisip fierbinte lângă mine şi urmăresc oamenii din jur. Câţiva metri mai încolo, un tip de vreo 60 de ani, îşi leagă la brâu un prosopel, în ideea să-şi schimbe pe sub el boxerii de zi cu zi, cu slipul de baie.

Schimbarea presupunea nişte riscuri şi eu ştiam. De exemplu să pice prosopul când ţi-e lumea mai dragă şi eşti cu boxerii lăsaţi pe vine. Sau să se ridice prosopelul peste slip, înainte de slip şi să ţi se vadă puţa… Și multe alte riscuri potenţiale.

De aceea, înainte să treacă la transferul efectiv, el îşi aruncă ochii în jur ca să se asigure că nu-i privit. Eu fac tot posibilul să vadă clar că-i privit, îl fixez ca un laser. Remarcând că-s cu ochii pe el, gândind iniţial că-i ceva trecător, omul meu amână transferul slipilor şi se face că priveşte natura marină. Revine cu ochii spre mine, sperând că mi-am mutat privirea dar NU, eu îl ţintesc explicit, dovedind clar că n-a fost o întâmplare, ci mă holbez nesimţit la el.

Omu-i încurcat… rămâne cu boxerii pe fese şi slipu-n mână, se apleacă după un măr şi îşi mai oferă o şansă. Ronţăie cinci minute mărul până la cotor, cu spatele spre mine. Eu, răbdător, continui urmărirea şi da, victima se întoarce din nou, să vadă dacă mă mai uit.

Uitatul meu fix, era absolut fără nici o logică! Sigur se gândea deja că i se pare, că-i intrat în mania persecuţiei. Deci controlează şi a treia oară, mă vede urmărindu-l fascist în continuare, direct şi fără nicio mimică. Just looking.

Voiam să văd ce va face. Și am văzut.

Pân la urmă s-a dus la WC-ul băruleţului care mărginea plaja, ca să se schimbe.

L-am înfrâââânt din priviri!!

Apoi m-am pornit pe râs în hohote, singură. Apoi le-am povestit copiilor şi au zis că nu-s normală.

Oricum era ceva scandinav ruşinos, că lu Ghiţă al nost i s-ar fi fâlfâit să controleze dacă-i vede careva puţa pe plajă!