„Poezii vânate de fisc” a ieşit de sub tipar. Fierbiiinte!

A doua ediţie a volumului „Pozii vânate de fisc”, radical modificată faţă de precedenta, a ieşit de sub tipar!!

Iaşi- Editua Sympoesium, Simona Mantescu.

Coperta este un concept al artistului Florian Liber, Montreal, (el cu rădăcini în Hăşmaş, ceea ce a fost O PURĂ COINCIDENȚĂ!!)

Aşa că hai să vă spun povestea cărţii.

Prima ediţie a poemelor se terminase. Atât de “gata”, încât nici eu nu mai am acasă vreun volum. Volumul meu, ultimul, îl trimisesem lui Candice Prohanca, la Bucuresti.

Bun. Trece vreme… odată cu vremea, îmi fierb neuronii…

Acumulasem prin fişiere o nouă serie de poezii – postate pe FB -, versuri cu mesaj “erotico-satiric”,  alcătuite din cuvintele vocabularului de lemn care ne împânzeşte zilnic. Scene hot cu Fiscul, Pompierul, Sanepidul, Casa de Asigurari, cititorul de card etc. Voi numi acest ciclu “O limbă de lemn printre linii fierbinţi”, titlu propus de scriitorul Radu Țuculescu, după ce lansasem (tot pe FB, în joacă), o cerere de idei de titlu. Într-o sâmătă, vara lu` 2015.

Voi edita cartea în echipă cu Simona Mantescu, Iaşi, Editura Sympoesium, fiindcă Simona mi-a scris privat pe FB, propunând să lucrăm împreună. Hmmm… deja se contura ceva fain.

Acuma, COPERTA!

La un moment dat, în dialog pe FB (iată cum FB-ul acesta leagă oameni!) Florian Liber, cunoscut artist din Montreal, face un comentariu public cum că-s cam de rahat copertele primei ediţii. Dur şi sec, mi-o zice. haha.

Eu ezit înaintea răspunsului, după ce-mi arunc un ochi pe profilul lui FB… pe undeva îi dădeam deja dreptate (dar detesc să recunosc), când capăt mesaj privat de la fiu-meu, ceva gen “- Mama, omu` are dreptate. Învaţă-te să lucrezi exclusiv cu profesionişti! De la poze, via calitatea hârtiei, a cartonului, până la conceptul copertelor, corectura! Tot. Nu mai ai loc pentru diletantisme.”

Atuncea eu, îi scriu lui Florian Liber, după ce mă “lezase” public şi întorc povestea în favoarea mea, gen Jiu Jitsu:

• Okay, tinere domn. Îmi însuşesc critica, faci tu noua copertă, profi?
• Da, Mme… zice. Fac.

I-am trimis manuscrisul, apoi a gândit-o, apoi a dat editurii indicaţiile tehnice cerute, apoi s-a pus de acord direct cu editura –  fiindcă vorbeau limbi străine pentru mine. Apoi a ieşit ceea ce vedeţi. Proiectul s-a declanaşt astă vară, undeva în august.

Sâmbăta ce vine, 5 martie,  la Alexandria, lansăm oficial cartea. De ce acolo? Fiindcă – Sorin Olteanu, tot de pe FB cunoscut, deloc şi fizic, a propus şi a organizat evenimentul.

Va citi poezie actorul bucureştean Costel Dobrescu. De ce el? Păi, tot de pe FB cunoscut şi never fizic, fiindcă am dialogat o vreme, am pus la cale astea în mesaje private şi a acceptat să citească atât la Alxandria cât şi la Bucureşti, la Conferinţa Naţională a Medicilor de Familie, final de martie. După ce primise manuscrisul, desigur. Și-mi răspunsese:

– Uau, citesc cu drag! Mi-a plăcut la nebunie, am zis că deschid niţel folderul să-mi arunc un ochi, dar nu m-am oprit – citind până la capăt, ore în şir!

Am vorbit mai sus despre ideea de ECHIPĂ. Care face toţi banii. Și le mulţumesc tuturor care au contribuit! Inclusiv celor de la ITM şi Protecţia Consumatorului, care mi-au dat material erotic XXX.

Ahh şi încă ceva, fain, de culise. La prima ediţie – poemul despre povestea de amor dintre mine şi inspectorul fiscal s-a rulat prin birourile fiscului limitrof, se citea cu voce tare, toată lumea râdea cu lacrimi, iar eu dădeam autografe! O atmosferă excelentă, mă ţukkau ambele sexe fiscale, în ciuda popririi pe conturi care tocmai mi se pusese. De către calculator, desigur, căci componenta umană n-ar fi vrut să-mi pună gheara pe conturi! Zău.