Piţipoanca renunţă. La titlul de doctor.

Andromatyta S. Popescu, om politic în plină ascensiune tehnocrată, nume de cod – în adolescenţă – Pyţi, completează cu un pix electoral, neşte formulare.

La dreapta ei stă Nick, bărbatul care a iubit-o şi a consyliat-o încă de la grădi. El grupa mare, deja se cerea la oală, iar ea grupa mică, blondă ca o cadră, încă nu se cerea explicit.

A fost singurul care a crezut în Andromatyta S. Popescu!

A crezut chiar şi atunci, peste decenii, când nici măcar partidul ei proaspăt fuzionat cu partidul opoziţiei, nu mai credea.

• Nick, iubi, aici la veceu cum să scriu?
• Nu-i veceu, e siviu! Ceveu.
• Mă rog. Mereu te-ai dat tu mare cu postliceala ta la lindic!
• Nu lindic, ci limbi. Nu postliceală, ci studii universitare prin poştă! Limbi europene. Învaţă o dată!
• Iar începi cu din alea – încrucişări şi poştă? Perfectule!
• Nu perfect, prefect! se zice.
• Cu tine nu ies la capăt. Hai să facem veceul o dată!
• CV-ul.
• Cum zici.
• Ce vrea rubrica ?
• Dacă am doctorat, îmi cere.
• Normall că ai! Bagă acolo un citat… ceva beton, zi că-i citat din clasici! “Fără sudoare şi voinţă, nu poţi învinge în viaţă!” Aşa să pui acolo!
• Cine a zis asta?
• Eu am inventat-o acuma, dar e genială, asta scoate pe FB cam 10 000 de laicuri şi totodată te scoate din compas.
• Impas!
• Mă rog. Kulto.
• Da dice să bag citatul acesta al tău ca cum ar fi din Teo Rose sau Geimz Gioiz?
• Fiindcă răspunzi evaziv la întrebarea cu doctoratul care l-ai plagiat ca o divă!
• Adică. Cum invaziv?
• Adică pe undeva îl ai, doctoratul. Că l-ai şi avut, ca tot românul plagiator! Dar acuma ai renunţat la titlul de doctor în ştiinţe, pe linie de partid. Or renunţarea – “e muncă şi sudoare”. Capisci? E cumva… pe cale de consecinţă. Sună că ţi-l rupi din inimă, şi aşa aduni votanţi.
• Iej genial, Nick! Fără tine nu ajungeam niciodată în guvern! Aici la rubrica cu BAC-ul pot să-mi pun şi curul din liceu?
• Curicula
• Mă rog.