Piţipoanca la chirurgie. Dacă vi s-a făcut dor de Piţy.

La chirurgie, gardă uşoară. De trei ore nici un caz grav.

Piţy bate la uşa medicului, apoi intră:

– Mnăsiaaa!

– Bună ziua, poftiţi.

– Am venit ca să-mi scoateţi apendicita!

– Apendicele, nu apendicita! corectează chirurgul zâmbind şi urmărind amuzat apariţia. E destul de stresat şi el de acasă, divorţează bietul. Noroc că-i place munca lui şi se cufundă-n ea adânc şi uită de tot.

– Vă examinez, dar cine v-a spus că aveţi apendicită?

– Nu trebuie sa-mi spună mie nimeni ce am, atâta pot să ştiu şi eu! Greu nu-i. Normal că-i apendicită, că aşa mă înţeapă burta aici în stânga, de mor. De trei luni încoace o duc tot aşa. Ce altceva să fie?

– Păi, apendicele-i în dreapta, iar dacă vă înţeapă de trei luni sigur nu-i apendicită acută. Și pe-acolo pot fi sute de boli! Dar să vedem, întindeţi-vă pe pat! aşa… aici doare? dar aici? Nu aveţi probleme de chirurgie, mergeţi la medicul de familie să continue investigaţiile. N-ar strica şi un control în sfera genitală.

– Sfera genitalăăă? Adică să am infecţie din aia… jos? Credeţi că-s curvă, sau ce. N-am înţeles…

– Nu, domnişoară, nici vorbă. Aşa spunem noi: „sfera genitală” când ne referim şi la organele din micul bazin.

Chirurgul zâmbeşte mai avan, ziua începe bine, s-a înveselit, parcă nici nu-l mai doare aşa de tare că l-a părăsit nevastă-sa, Iuliana, internistă în acelaşi spital.

Piţy izbucneşte şăgalnic:

– Aşaaa! Aşa da! M-am speriat că mă credeţi din alea. Eu sunt foarte igienică, îmi spăl des genitala, să ştiţi. Eu nici la veceu nu mă duc fără prezervativ, sunt foarte atentă la urmări nedorite. Dar sunteţi chirurg, nu? Nu numa practicant din ăla sau cum îi zice…

– Da, sunt chirurg, chirurgul de gardă, nu-s „practicant”.

– Sunteţi foarte tânăr şi popular, de aia am şi zis că poate nu sunteţi chiar chirurg, că arătaţi prea bine!

– Oh, mulţumesc pentru compliment.

– Da da, că n-aveţi bornău de şoarece de bibliotecă cum au aproape toţi care învaţă una-ntruna. S-o vedeţi pe vară-mea, e farmacistă. Uau ce figură are săraca şi corp nimic, parcă-i sac de cartofi. O celulită cât sânii mei. Sigur numa de la învăţătură i se trage.

Chirurgul se îndreaptă spre uşă – sugerând că vizita a luat sfârşit, dar Piţy face brusc dezvăluiri incendiare:

– Acuma, fiindcă sunteţi aşa de popular, eu vă zic verde-n faţă ce am vrut. M-am gândit că dacă mă operaţi şi-mi scoateţi apendicita, să vă rog să băgaţi puţin raşpelul şi să-mi  scoateţi grăsimiuţa din burtă. Nu-i multă, uitaţi! îşi ridică ea din nou tricoul, apucându-se ciupit de abdomen. Dar nu pot scapa aşa de ea, numai din regim şi credeam că mă puteţi ajuta. Normal că plătesc, bani am, că tati lucră-n Spania şi-mi trimete!

– Dacă aveţi bani, puteţi merge la chirurgul plastician pentru liposucţie. Aşa spunem noi când scoţi „grăsimiuţa”. Deşi zic că nu-i cazul, nu aveţi grăsime pe burtă aproape deloc.

– Nu? Deci îs beton aşa cum îs? Asta am vrut să aud şi sunteţi un chirurg – marfă! Dacă ar fi toţi doctorii aşa mişto, altfel ar mere ţara noastră. Jos comunismul. Ar trebui să vă vadă şi doctora mea de familie, să vadă cum se vorbeşte cu un om bolnav şi nefericit. Aia-i pe altă planetă. Dar pe dumneavoastră vă ţukk!