O nouă palmă peste moaca medicului de familie român

O nouă palmă peste moaca medicului de familie român. Da, da. Un nou pumn în bot.

Nu-i bai că dai un examen dur ca să intri-n branșă (rezidențiatul), că apoi te pregătești 4 ani (PATRU ANI!!) ca să devii specialist în medicina de familie. Și că te plimbi printre examene. Nu-i bai. Specialitatea medicinei de familie, la noi, continuă să fie privită ca un eșec lamentabil al oricărui absolvent de medicină care nu s-a făcut chirurg, neurolog, sau internist, sau din astea.

Așa că, decidenții au venit cu o idee mișto. Dacă tot n-avem medici de familie în România, fiindcă toți ăști tineri fug prin Europa, dacă tot stau comunele, grămadă, lipsite de medici, ce am putea noi face? Păi, să transformăm prin lege, interniștii și pediatrii, după un „curs” de 6 luni (ȘASE LUNI), în medici de familie. Dacă vor, desigur. Iar medicul de familie, și cel vechi, dar și cel proaspăt ajuns specialist, se întreabă:

-Da` ce de n-am face, atunci, din ginecologi – ortopezi, în șase luni? Sau din dermatologi, neurochirurgi? Din chirurgi, reumatologi? Că n-o fi așa greu. Mare lucru… Sau chiar din studenții la medicină de ultim an, să facem medici de familie, tot în 6 luni? Deci, cumva, să ne facem toți, dintr-unii într-alții, fiecare ce vrea, ca Fetele de la Căpâlna. Mai răsfoiești o revistă medicală șase luni, și-ți schimbi specialitatea. Fără atâtea examene, teste grilă, probe practice, rezidențiate, sau alte rahaturi și fițe.

N-aș considera ofensă această idee, într-o singură circumstanță. Dacă, cumva, o internistă la București, care nu are post de bugetar la spital/policlinică și vrea rapid cabinetul MF de la parterul blocului unde locuiește, iar cumantu-i la butoane. Și-i zice:

– Bagă și tu, Gicule, ceva act normativ să mă fac rapid MF, că așa nu se mai poate. Mor de foame cu diploma-n mână! În ritmul ăsta, azi mâine mă vezi prin Hășmaș!

No așa, da. Așa-i de înțeles, propunerea. Oameni suntem. Altminteri, ideea transformărilor facile între specialități, iar asta exclusiv dinspre “deștepți spre nătângi”, mă jignește personal. Cum naiba poți inventa așa ceva?

Ooooo! Superbă și argumentarea. Cum că-n felul ăsta, umplem satele românești cu medici! Mă lași?

Posibil ca trecerea lină între specialități înrudite, să existe în state civilizate. Nu zic nu. Dar asta în cu totul, în CU TOTUL ALT CONTEXT! Acolo, medicul de familie e MEDIC! Nu rahat. Nu-i blocat de protocoale, ca să nu poată lucra normal. El poate trata, de exemplu, astmul bronșic, anxietatea, diabetul, osteoporoza, fără aprobare de la „șef” – adică celebra “Scrisoare Medicală de la specialist”. În state civilizate, el trimite la specialist, atunci când CHIAR e nevoie de specialist. Nu pentru vize. Unde dracu s-a mai pomenit, în alte țări, trimitere la specialist pentru Scrisoare Medicală (deci cum zic, un fel de viză), pentru ca tu, astmatic hășmășean, să nu mori sufocat, fiindcă eu un „spray de astmă” nu-ți pot da de acasă. Nici boabele de diabet nu ți le pot compensa, numa dacă te târâi la oraș din șase-n șase luni. Nu-ți pot eu da nici Plavix, fără viză de la șef, nici un Xanax, dacă ești stresat. Necum „pirule” pentru acidul uric mare.

În concluzie. Din nou, idei năstrușnice, în ciuda tăvălugului care ne duce-n jos. Ca și cum am pune un tablou în cui, ca să nu se vadă crăpătura din perete. În loc să reparăm peretele, sau chiar fundația din cauza căreia crapă peretele. Ca și cum am pune perdeluțe la ferești, ca să nu se vadă că sticla-i spartă. Sau reclame cu Coca Cola pe gard, ca să nu se vadă că lemnu-i putred. Înainte de interschimbări din astea, de parcă noi, medicii de familie, am fi chiar nărozi sau second hand, pregătiți în câteva zile, stopați voi radical (RADICAL!!) protocoalele care ne îngrădesc munca. Îngrădire frustrantă pentru toți. Stopați radical protocoalele care ne înjosesc principial, fără să facă economii la buget, și care nenorocesc pacienții plimbați birocratic pe drumuri și încarcă inutil ceilalți specialiști. No și abia DUPĂ aia, ne mai gândim cum om umple noi Delta cu interniștii entuziaști, sau Apusenii cu pediatrii din marile orașe. Fiindcă nu așa se vor umple. Știți asta, nu? Așa băgați doar zâzanie și dușmănii între specialiști, mențineți percepția (extrem de păguboasă pentru sistem!) că medicul de familie român e ceva ce te faci oricând dintr-un doctor mare care răsfoiește câteva zile o revistă. Așa ajutați, eventual, cele 20-30 de șmenuri pe cabinete MF care vor urma pe la București, Iași, Timișoara și maximum încă 2-3 mari orașe intens vânate de doctori, și gata.