Mulţumesc că trăiesc!

Sunt clipe… ore chiar, cum a fost seara trecută. O noapte caldă de vară hăşmăşeană.

În grădină, spre vale, se auzeau greieri şi broaşte, iar în bucătăria mea mirosea a ardei copţi.

Și singurul gând, cuprinsă de toate astea, a fost că sunt fericită că trăiesc. Nimic altceva… decât revelaţia Marilor Daruri pe care mi le-a oferit divinitatea, începând cu faptul că trăiesc şi continuând cu ardeii copţi, cu priceperea de a scrie…

Aş fi nebună să-mi închipui că mi se cuveneau! Adică să uit să mulţumesc, smerit, că le am.

Imagine: http://malli.ro/noapte-de-vara/