No aşe ceva… nici că se ezixtă!

Pacientul X, la cabinet:

• Doamnă, mi-aţi „scris” un medicament CARE NU EXISTĂ!

Întâmplător îl aveam pe masă. Aveam cutia. I-o arăt.

• Iacătă-l.

Se uită lung la cutie.

• Dar i-am dat la băiat reţeta, s-o scoată din Arad. Acolo, la farmacie, i-au zis că aşa ceva nu există!

Eu însă forţez evidenţa.

• Uite-o, bace! Nu că nu există, n-or auzit ei acolo de medicament.

Continuă s-o studieze şi dă neîncrezător din cap.

Eu joc la miză mare:

• Dacă ţ-o arât ş-o vezi, iar pe cutie scrie ce am scris io pă reţetă, există? Sau nu.

Concluzie finală:

• Știu şi io…

Morală: oraşul face legea, capitala guvernul şi Otilia – atmosferă pe FB. ha!

Circula un banc pe tema asta, cum că ardeleanul, privind pentru prima oară-n viaţă o girafă la grădina zoologică, îşi dă pălăria pe ceafă, se scarpină uluit pe frunte şi decretează – No aşe ceva… nici că se ezixtă!

Numa` că povestea mea nu-i banc, chit că-i ceva mai veche. Iar medicamentul era Vimapril H combinaţii de la Vim Spectrum.