Nimic nu justifică mizeria crasă

Nimic nu justifică mizeria fizică. Dezordinea crasă. Niciun argument despre finanţări şi bugete, partide la putere sau în opoziţie. NIMIC!

Iertată-mi fie reacţia de modă veche, dar: apă, săpun, var, există. Și nu costă.

Am s-o iau de jos, jos de tot.

La Arad.

Nu nominalizez, nu acesta-i scopul – să fac pe cineva de ruşine-n târg -, ci vorbesc de principii. Fiindcă nu-s deloc singulare cazurile.

Două cabinete private, la parter de bloc. Unul de psihologie, altul medical. Cartiere diferite, am dat de ele întâmplător. În faţa fiecăruia dintre blocuri, chiar în dreptul intrării în scară spre cabinete, iarbă până la brâu, necosită, ceva vegetaţie uscată, spini, tufe alandala. Jeg. Peturi goale. Vorbesc de aleile pe care, deşi comună cu locuitorii blocului, zi de zi intră şi ies: medici, asistente, psihologi, spre cabinetele lor pe dinlăuntru cochete.

Ca să fi făcut lună/bec „ca la unguri”, spaţiul verde din faţă, era o nimica toată! Fără să mai împarţi cheltuielile cu pensionarii din bloc. Doar aşa, pentru ochiul tău când vii la lucru şi traversezi acea alee. Nu-mi spune că n-ai 200 de lei să-l plăteşti pe nea Vasile ca să cosească iarba, să tundă tufele, şi încă 100 de lei să încarci cu flori zona pe un sezon întreg. Și că te-ai ambiţionat să vină Falcă personal să facă curat în faţa blocului, sau să te doteze cu flori. (Falcă = Primarul Aradului)

Un bloc cu un cabinet medical la parter, sau un laborator, sau un cabinet psihologic, ar trebui să chiuie de bucurie că s-a găsit cine să facă faină intrarea!

PS. N-ar strica o tură a ardelenilor capitalişti pe la olteni- Râmnicu Vâlcea, Călimăneşti, Căciulata, pe unde am fost recent. Să mai ia lecţii de capitalism. Oooo! Dar noi arădenii ne hrănim numai din strălucirea austroungară! Sugem retro ceva tradiţie. Că oltenii sunt departe, departe în faţă! Ei se hrănesc din strălucirea actuală. Nici că le pasă că împăratul Franz Iosif a trăit cândva. Au înţeles că-i dus acela. Gata. Că e nevoie de Franzei Iosifei contemporani. Mulţi.