Nasc cu operație cezariană? De ce nu?

Nasc cu operație cezariană?

Răspuns la întrebarea din titlu îl vei găsi în acest articol, cu condiția să NU-l citești pe diagonală. Citește-l tot. Așadar, încep.

Iată câteva informații extrem de interesante despre bacteriile bune din intestinele noastre.

Am să fac o prezentare-poveste, așa cum v-am obișnuit, ca să puteți înțelege cât mai bine importanța copleșitoare a acestor mici organisme vii lângă care trăim și, despre care, în afara marilor principii (cam ce vă zic eu azi, dar rostit pe multe pagini și în limbaj academic), omul știe încă foarte puțin!

Iată.

Oare cum vă imaginați voi bacteriile bune din propriul corp? Pun pariu că vă închipuiți câteva microorganisme vizibile la microscop, fără greutate și formă, așa cum știți că avem bacterii, mereu, și pe suprafața pielii – dar nu le vedem -. Avem și în vagin, sau lângă anus, sau în gură, sau…

Ei bine, nu. Bacteriile din tubul digestiv sunt altceva. Sunt, toate însumate, sunt pur și simplu un organ în plus, organ pe care îl purtăm zilnic cu noi și care ne ajută inestimabil la imunitate, digestie, tranzit, producția de vitamine sau alte substanțe necesare vieții, producția de energie etc etc.

Ele, bacteriile bune, în număr de zece ori ZECE ORI MAI MARE!! decât propriile celule ale corpului, în funcție de greutatea adultă a fiecăruia, cântăresc de la 2 kilograme în sus. Imaginați-vă, deci, cum ar arăta o pungă cu 2 kg de mere, față de una cu 2 kg de cireșe, sau 2 kg de mac. Ca volum. Aceste două, chiar peste două kilograme, nu au așadar un volum mare, fiindcă miraculoasele ființe vii conținute „în pungă” sunt foarte foarte mici. Se rulează cifra de 100 de trilioane de bacterii bune… În schimb, porți zilnic cu tine 2 kilograme de bacterii bune care depind de ce faci tu și, invers, tu depinzi de cum acționează ele.

Mai departe. Există mii MII!! de tipuri, care se combină în fel și chip, așa că structura microbiomului (totalitatea bacteriilor bune dintr-un organism) devine ceva echivalent cu amprenta digitală sau ADN-ul, unice pentru fiecare. Și la o așa amploare de variante, de proporții și interdependență, vă e clar ce ușor poți da peste cap tot caleidoscopul din burta ta, doar atacând greșit un mic sector? Aici recapitulez tema abuzului de antibiotic, administrarea lui inutilă în context și dozajul/perioada alese greșit. 

Știți că 80% din imunitatea noastră se află acolo, la bacteriile din intestine? N-ați fi zis. Și, sigur, la un început de răceală vă gândiți la gât, Paracetamol, sau medic, nicidecum la mațe. La doleanța „Dați-mi ceva pentru imunitate, doamna doctor!”, dacă încep să mă refer la intestinele tale, felul în care mănânci și te invit să luptăm împreună contra antibioticului pe care l-ai băgat chiar pe furiș în tine,… te muți al alt medic! haha

Altă idee deosebit de atractivă, de analizat atent, este următoarea.

Noul născut, când iese din uterul mămicii, are tubul digestiv steril. E o pagină albă, una care va fi scrisă încet încet, inclusiv privind structura bacteriilor bune din mațe CU CARE ÎȘI VA ÎNCEPE DRUMUL. Cum se formează ele? Păi, imediat ce pornește la drumul vieții și se desprinde de culcușul din uter, noul născut “agață” de pe traseu primele bacteriile bune care îi ies în cale, iar acestea încep să se înmulțească rapid, conform programului secret și divin care a inventata viața. Structura microbiomului micului copil va depinde enorm de primele bacterii BUNE care îi ies în cale. Na. Aici e baiul! Dacă iese normal, cum l-a programat natura, prin vaginul mamei, el captează anumite bacterii, dacă iese prin tăietura operației cezariene și ajunge în mâinile înmănușate  cu latex ale ginecologului, ia contact cu alte bacterii. Cumva ca diferența dintre a însămânța un lapte pentru iaurt, kefir, sau lăsat lapte bătut. Laptele dulce de pornire e același, rezultatul final altul, funcție de însămânțare. Dar și la aceeași categorie finală, iaurt/versus kefir, rezultatele vor fi altele- mai acru, mai dulce, mai moale, mai tare… iar în cazul micului om, acest proces este de milioane de ori mai complex!

Ai fi zis că felul în care naști poate decide, cu bătaie lungă, ceva atât de grav/important pentru copilul tău? Poate chiar imunitatea lui din primii ani, felul în care va pune în greutate etc. Ai fi zis? Mai ales azi, când femeile care insistă să nască normal, împotriva valului, devin unicate ca și cum ar face baie la Mamaia în rochie lungă&pantalonași cu danteluță. Devin aproape bizare.

… Hmmm, apropo de asta. Eu am convingerea sinceră că mecanismele FINE ale organismului tău sunt mai deștepte decât tine+toți doctorii+toți cercetătorii la un loc. Motiv pentru care, în multe cazuri (sigur că nu toate, am spus MULTE!) mizez pe autoreglajul corpului, adică îî ofer șansa/timpul/încrederea să se autoregleze, când dă mici rateuri. Îi ofer odihnă, somn bun, alimentație (mai) bine gândită, hidratare corectă, introspecțíe, umor, echilibru… E ca la mașini, diferența dintre a reseta calm un computer de bord, versus a te băga tu să izbești cu o șurubelniță ruginită, înjurând de dumnezei, tot felul de țevișoare de sub capotă, sperând că rezolvi ceva. Ceva isteț. Bine, normal, dacă e pană de cauciuc, nu stai la autoreglaj, schimbi cauciucul! Sau pompa de benzină, dacă a picat. Sau, dacă ai Dacie tunată de `81, deci exemplar sexi dar fără computer de bord, acolo mai poți să dai ușor cu ciocănelul prin motor, însă o vei face respectuos, timid și resemnat, știind că tot n-o poți transforma BMW, oricât ai ciocăni la ea! Îți dorești măcar să iasă singură din garaj. Și atunci, cel puțin nu faci (mari) tâmpenii.

Ca să revin la tema dată. Am convingerea, deci, că și ieșirea naturală a copilului, pe unde a fost el programat să-și facă drum, are secrete și subtilități de care suntem departe cu cunoașterea. Și că, cine a gândit softul ca să iasă pe acolo copilul, nu a luat în calcul nicio clipă să fie ajutat cu bisturiul, după câteva milenii. Zău așa.

Nu merg mai departe, aș putea scrie o carte pe acest subiect. Una controversată, cred. N-o scriu. Lucrez la un roman, că-i mai liniştitor pentru bacteriile mele.

Am dorit doar să vă sensibilizez, să vă fac curioși și să insist că, deocamdată, orice știri bombă rezultate din cercetări ați fi găsit pe net, sau în presă, deocamdată știința bate pasul pe loc. Abia se dezmeticește în cunoașterea reală a tuturor fațetelor acestui organ suplimentar cameleonic, viu, subtil și greu de pătruns, numit microbiom. 

Și nu, de foarte multe ori nu o nouă ecografie abdominală ne e necesară, nici a zecea vizită la cardiolog, ci exact îndreptarea atenției în zona burții.

Probabil, peste decenii, el își va căpăta poziția corectă în jocul vieții, al morții și al bolii. Azi, are încă statut de homeless nebăgat în seamă de autorități, mai ales că nu se vede și lucrează cu/și lângă „caca”. În timp ce inima…