Mitul „lipsei de calciu”

„Lipsa de calciu”.

Un mit pe care aş vrea, aproape nesimţit, să-l zdruncin.

Fiindcă „lipsa reală de calciu” CHIAR ar trebui să fie o lipsă de calciu dovedibilă în analize. „Hipocalcemie” se cheamă ea.

După cum sună, ar trebui să fi un minus. Un „SUB normal” al calciului din sânge, deci şi din corp. Calciul ionic, sau/ şi total.

Mai demult a fost o modă, aşa cum mode au fost şi Spirulina, Gingko Biloba sau Aloe Vera, sau lutul de înghiţit, sau sacul cu vitamine băgate-n corp, sau mai ştiu eu ce.

Aproape că nu te puteai considera o persoană ocupată, cu rol în societate, fără o „lipsă de calciu”. O femeie fără “lipsă de calciu” nu mai era femeie sensibilă, ci robot abrutizat.

Aşa că diagnosticul fiind la modă, pe val, o grămadă de doctori le spuneau “lipsă de calciu” tuturor simptomelor de neexplicat. Sau tuturor doamnelor de lume bună.

– Mă înţeapă aici! (arată ea, cu degetul, un punct toracic.)

– Lipsă de calciu.

– Îmi amorţesc buzele.

– Lipsă de calciu.

– Adorm greu şi mă simt mereu obosit/obosită.

– Lipsă de calciu.

După o vreme, fiindcă “lipsa de calciu” suna vulgar (chiar la modă fiind!), s-a început un amestec generos al diagnosticului de „spasmofilie” cu „lipsa de calciu”. S-a pus, cumva din mers, un egal între.

Și-mi permit acest periplu în „istoria medicinei contemporane”, fiindcă am fost martor al etapelor cronologice – alternanţă de termeni, cuvinte, simptome şi „branduri”.

Spasmofilia deja salva capcana bolilor fără o cauză clară, unele chiar psihice, celebrul „atac de panică” şi aducea un răspuns fulger întrebării isteţe:

– Dar cum să am lipsă de calciu dacă, în analize, calciul e normal?

– Nuuu, nu-i lipsă de calciu, e spasmofilie!

– Spasmofilia nu-i cauzată de lipsa de caciu?

– Unele forme da, altele nu. Cele “cu NU”, se numesc „spasmofilie neurogenă”.

– Aha.

În concluzie, copii, ascultaţi voi la mama Otilia.

Lipsa a ceva, (că-i calciu, că-i gestiune, că-i făină, că-i ciclu menstrual), înseamnă că stocul ar trebui să fie X, iar când măsori marfa să vezi că-i sub X, sau deloc.

Nu poţi avea lipsă de calciu – cu calciul în sânge normal, nici anemie cu hematocrit/hematii/normale, nici lipsă de fier cu fier normal, nici menopauză când eşti pe ciclu, nici virgină când ai doi copii.

Decât să batem câmpii graţios, mai bine să nu denumim – nici voi benficiarii, nici noi prestatorii de servicii medicale – simptomele ambigui, palide, de neexplicat.

Logic, nu?

PS. Ca să-ţi permiţi, medic fiind, să spui „Nu ştiu ce aveţi, e nevoie de analize suplimentare”, trebuie să fii foarte sigur de tine, adică să fii un medic tare vechi şi bun. Prima tentaţie este să foloseşi cuvinte fără conţinut, care să-l acopere pe “nu ştiu”.

O colegă va comenta, mai jos, așa:

„Poți avea simptomatologie de hipocalcemie în condiții de alcaloză generată de hiperventilație când scade calciu funcțional prin legarea de proteine în mediu alcalin. Odată cu normalizarea pH sanguin, calciul se desprinde de proteine, astfel încât poți găsi calciu normal la analize. Există și conceptul de spasmofilie normocalcemică.”

Răspund:

• Da, dar șansa ca jumătate din populația feminină a României căreia ” numa nu-i e bine” să fie în alacaloză, este nulă.