Medicul de familie şi „aruncatul în fântână”

Fiindcă am fost întrebată privat, iar chestiunile ne vizează pe toţi.

1. Nu, medicul de familie nu poate face trimitere către tomografie, scintigrafie, sau RMN.
2. Cum stă treaba cu compensarea de către noi, MF, a medicamentelor? A unor medicamente. “Stopajul la sursă” al reţetelor compensate, deci când noi vă refuzăm politicos – nostim – antipatic sau sec compensarea, derivă din două bariere:

** Unele medicamente nu pot fi compensate de către medicul de familie (MF), fără scrisoare medicală de la specialist.

** Chiar dacă ai scrisoarea de la specialist, el – MF – nu poate compensa, dacă ea – SCRISOAREA – nu-i completată corect. O condiţie VITALĂ a corectitudinii, este să conţină “numărul de contract cu CAS al specialistului”.

DECI: nu putem compensa medicamentele indicate de un specialist privat. El MUSAI trebuie să aibă contract cu CAS.

De asemenea, scrisoarea trebuie să conţină EXPLICIT doza şi durata prescrierii produselor.

** la medicamente cu protocol, jaba scrie specialistul „pe un an”, dacă-n protocol ni se permite prelungirea cu 3 sau 6 luni după el. De exemplu.

Întrebaţi punctual, vă mai răspund aici pe blog!

Important e să înţelegeţi că o compensare greşită, fără documentele SPECIALISTULUI corecte, (aşa cum ne cere protocolul), ne ia banii nouă, medicilor de familie, nu celuilalt medic şi nici farmaciei.

De aceea, chiar dacă farmacistul sau specialistul spune “se poate compensa”, iar MF spune „nu se poate”, credeţi-l pe MF! Fiindă el plăteşte ulterior daunele (generos!). Nu ceilalţi. Cărora nu le e greu „să spună” ceva.

Mai greu e de pus parafa şi asumat imputările de peste doi ani.

Fix “ca cu” aruncatul în fântână.

Nu mi-e greu nici mie să zic să se arunce vară-ta-n fântână. Doară ea se îneacă. Nu eu. Mie, numa` să spun, mi-e uşor.

Din acest motiv, încă de pe la începuturi, ca să-mi fixez bine cuvântul în creierele oamenilor mei, întotdeauna când afirm ceva deranjant pentru ei, invocând un fragment de lege care nu le place, le dau un bileţel scris, semnat parafat, gen „medicamentul X nu se poate compensa de către MF fără scrisoare medicală corectă”.

Gestul face minuni! Azi nu se mai pune problema, la Hăşmaş, să-l creadă careva pe celălalt pion din sistem.

Omul meu, sătul de vorbe, de ştiri la TV, constată că, în afara mea, niciun „vorbitor” nu-i va da vreo hârtie asumată cu semntătura, în care să scrie „Țigănaş greşeşte. E un abuz. Ba se poate”.

Mai mult. Oriunde s-a interesa, are dovada că EU l-am refuzat, bazându-mă pe o lege.

Oare m-am făcut înţeleasă?

Într-un context în care toţi ştiu ce-i bine, dar nimeni nu-şi asumă nimic.