Medicii de familie, pandemia și cacealmaua românească

Cea mai proastă idee, este cea pe care o urmăresc febril. Actele normative în avalanșă, &capcana în care sunt atrași medicii de familie, în stilul tipic românesc „las` că ne-om înțelege noi la urmă”.

Se succed acte nomative, ordonanțe din alea de lemn, cu multe fraze balast, și în care medicii de familie sunt ignorați ca:

1. importanță REALĂ, chiar și în ceasul al doișpelea
2. unități sanitare cu angajați și care trebuie ajutate în: protecție fizică față de virus, îndrumare ÎN SCRIS/și fără dubii, asigurare PRIN LEGE că nu-s țepuite.
3. potențial național CORECT ORGANIZAT, pentru a scoate din rahat o avalanșă de probleme aduse de: suprasolicitarea colegilor din DSP/112/UPU/infecțioase/pneumo, restrângerea drastică a activității altor medici din ambulatorii (policlinici), plus îndemnul lumii de a se izola.

Cum se lucrează la vârf?

Contrazicându-se în decizii.

Îi spun lumii să stea acasă, să nu vină ca să nu formeze grupuri de infectare, nouă ne spun să-i dăm lumii ce-i trebuie, fără card, la telefon, no stres, în schimb neclarificând negru pe alb, la sigur, SIMPLU ȘI LIMPEDE două aspecte:

1. dacă ceea ce facem acum, va fi vreodată plătit (consultul la distanță, telefonic, fără card).
2. dacă nu vom fi amendați ulterior, (desigur, cei rămași în viață!) fiindcă azi am semnat documente care încalcă vechile reguli. Mă refer la concedii, compensate, referate, medicamente cu regim special etc. Deocamdată, ASTA e marea problemă a țării, (fiindcă noi încă nu suntem la faza „Italia” cu problemele ei!) Deocamdată, toți fugiți/fugim de nebuni colo colo, despre cine semnează, vizează, aprobă, emite, printează compensata. Sau, next level, e despre cine urmărește, preia, monitorizează, ajută, hrănește la geam contacții, febrilii, COvirusații. Desigur fără teste, fără protecția personalului sanitar, fără nimic.

Figura asta a neclarității, a ținut cu deceniile. A mers. Când avalanșe de oameni politici promiteau, în campanie, la TV, că noi le vom face oamenilor chestii care, fie nu se puteau face legal, fie nu apăreau în contract, deci nu ne puteau obliga să le facem, fie nu ne plăteau.

Dar, NU UITAȚI! În promisiunile fără acoperire gen „mergeți la medicul de familie, el vă rezolvă toate suspinările”, niciodată încă n-a fost pandemie, n-a fost viața noastră pusă la bătaie și nici nu se punea problema „mortăciunii” noastre de foame.

De aia zic.

Omul căruia încerci să-i pui viața în cătarea puștii, are reacții imprevizivile. Dacă mai simte și că i-o pui fără să-l plătești pentru riscul URIAȘ, atunci devin chiar previzibile…

Cea mai proastă idee, deci, e să-l lași ACUM pe medicul de familie român să simtă că-i joci viața la ruletă, iar după tragedie, dacă scapă cu bine, că ai putea să-l lași să moară de foame. Fiindcă nu-l ASIGURI, prin lege, că-l vei plăti pentru ceea ce îl îndemni, amabil, să facă… Fiindcă IAR joci cartea cu „las` că ne-om înțelege noi la urmă”.

Eu n-am să dezertez. Nu cred… Nu, SIGUR nu! Dar să nu vă mirați dacă mii de medici de familie își închid cabintul și se izolează. Și PUNCT. Fiindcă, așa cum procedează acum decidenții, cabinetele medicilor de familie n-ar risca mare lucru. Că-n pandemie, nici naiba n-o să sară să le fure clientela și locul rămas liber. Vedea-l-aș eu pe ăla care, mâine, țâșnește cu mască pe figură, mănuși și combinezon la Hășmaș, să-mi ia mie locul, dacă eu mă înfurii și zic „stop joc”.

Dacă aș fi decident, sunt convinsă că aș simți acest pericol… Le simt ușor pe astea. Ui cum le simt! Am nas de animal sălbatic în pădure.

Nu-i tactic ACUM să mă bagi în față gol, să maschezi prin mine ceea ce în scurt timp n-ai să mai poți face cu ceilalți colegi, și să nu mă ASIGURI prin act normativ, cel puțin că mă plătești cum ai promis și că nu mi-o tragi la spartul târgului, explicându-mi apoi, prin controale, că am lucrat ilegal sau deloc pe durata stării de urgență.

Sau, dacă ai socotit cu creionul chimic pe hârtie că nu-i din ce, hai să scoatem cărțile pe masă.

Spune-mi PUBLIC:

-Otilia, nu te putem plăti, dar ajută-ne cu voluntariat la telefon, zi și noapte. O fac. Dar nu mă lăsa să-mi vând casa, ca să plătesc asistentele. Fiindcă EU le plătesc. Iar ele trag, dragele de ele… Roagă-le TU de voluntariat și fă-le statuie. Nu te preface că-s obligate cu altceva decât sufletul, mila și dragostea de semeni. Și față de mine – angajator.

Nu mă trimite la infectați, să-i văd de COVID fără protecție, că nu mă duc. Nu le las nici pe ele.

Nu mă pune să-i semnez lu nană Vetă medicamente de cancer, că n-are cine i le da, fără să mă asiguri ÎN LEGE că nu-mi impuți ulterior miile de euro contravaloarea rețetelor.

Nu-l arunca la mine-n cabinet pe Bace Gheorghe să-i prelungesc concedii neprelungibile, și care necesită comisia care s-a izolat.

Nu mă băga-n ceață cu insulina lu` Florica, (căreia nici Siofor nu-i pot prescrie, fiindcă nu te-ai asigurat să-l aibă în farmacie), fără să mă lămurești CLAR, dacă CHIAR mă lași să-i dau eu insulină.

Nu mă abate nemilos de la a depista febrilii DIN PANDEMIE, băgându-mă într-un rahat cât casa ca să rezolv zilnic dramele birocratice ala hămășenilor, care nu-l au pe altul decât mine. Care să sune pentru ei, să întrebe, să conspecteze legi, să bage-n joc pile și aranjamente, să comande pilule din Ungaria etc… Și nici nu-mi spune că asta nu-i muncă.

RECUNOAȘTE-n lege că-i o mare muncă ce salvează colegii supraaglomerați, sau colegii care au închis.

Fair enough?