Masacrul istoric al medicinei de familie românești

Masacrul istoric al medicinei de familie românești (TEXT scris în 2021)

Cum a fost posibil? Iată cum.

Introducere, motivație

Sunt medic de familie senior, treizeci de ani vechime, lucrez în sistem din prima zi, locuiesc în comuna unde am cabinetul de bază, dar și sediul firmei- Hășmaș, județul Arad. (Sunt și vaccinată anticovid, promovez vaccinarea, vaccinez tot ce-mi iese în cale, iar această informație e ca să decideți singuri dacă unul ca mine merită citit până la capăt. Emoticon zâmbet blând, aici.)

Am traversat implicat, la pas, toate derutele deceniilor, toate modificările, revoltele populare sau de breaslă, abuzurile sau mângâierile financiare pe care țara, prin CNAS și Ministerul Sănătății (DSP în teritoriu), ni le-a aplicat. Vin efectiv din sistem, știu tot, așa cum nici un birocrat vremelnic la București, nu poate ști despre munca noastră.

Nu mai țin șirul tuturor miniștrilor sănătății. Dar ce zic eu… “al tuturor”,… păi, nici pe jumătate nu-i mai rețin. Darămite pe toți. Au trecut pe-acolo armate întregi. Batalioane de miniștri ai sănătății.

În primii ani de reformă cunoșteam numele ministrului în exercițiu, citeam atent Contractul Cadru, știam chiar și care-i partidul majoritar în guvern. Doamne, ce vremuri mișto! Acum, chiar nu le mai știu pe astea și nici nu cred că preocuparea de a mi le însuși mă ajută. Sau că m-ar fi ajutat cândva la ceva.

Medicul din mine e același.

În cabinet îmi pătrund aceiași oameni bolnavi, mai mult vârstnici cronici, viețuitori la țară, le știu bolile, nevoile, așteptările, angoasele, “cuantumul pensiilor”. De ce cunosc “cuantumul”? Fiindcă legea mă obligă să le cer nefericiților cuponul, de parcă aș fi agent fiscal sau polițai. Și trebuie să consemnez în fișă: număr dosar din cupon, serie, lună, cuantum. Stupid. Umilitor pentru ambii. Jenant.

Între bolnavi și mine, intervine asiguratorul. O vreme, chiar urmăream cum se interpune el.

Acum noi, medicii de familie, suntem (iarăși) în plină desfășurare a semnării noului contract/2021, cu Casele de Asigurări. Contractul conține sute SUTE!!! de pagini, cu alte sute de pagini de norme de aplicare. Unele pagini sunt aceleași, altele s-au mai modificat, altele-s noi.

Am să scriu azi despre masacrarea istorică a medicinei de familie la noi, în context politic, iar cititorul care speră că am să spurc vreun partid în defavoarea altuia este rugat să se reseteze din temelii. Voi face o analiză de principii și tehnici manipulatorii în general, nu în particular. În adâncul conștiinței mele nu am nici un resentiment politic anume, necum vreo adulație fanatică. Aveți cuvântul meu de om că vorbesc neutru, strict din perspectiva medicului lucrător în sistem.

Iar timplul curgea nesimțit ca o pensie…

De la debutul reformei, trec cinci ani, zece, cincisprezece, douăzeci, treizeci. Îmbătrânesc și eu odata cu reforma. Din iubita cuiva, cum preluasem cabinetul, devin deja bunica cuiva.

Contractul care îmi statuta munca se făcea, de la an la an, tot mai stufos, mai cârpit, mai țesut la subsuori, în încercarea fiecărui grupuscul politic care ajungea la putere (și voia să mimeze că a făcut ceva bun pentru popor), să puncteze voturi și simpatie.

Cum proceda, tehnic, grupusculul de la butoane? Iar asta mereu. Fără excepție.

Lăsa textul de bază al contractului precedent, din ce în ce mai puțin armonizat și mai puțin inteligibil, și-i introducea un nou fragment. O idee așa zis salvatoare. Populistă. Apoi, scotea noul fragment din contextul normativ vechi (context bolnăvicios cronic, ca mesaj și acuratețe a redactării) și i-l arunca presei, pe post de oscior pentru poporul credul. Presa, din doi în doi ani sau mai des, transforma în fraze simple ceva ce era deloc simplu. Ba uneori chiar imposibil de aplicat LEGAL, prin medicii de familie, dacă citeai la altă pagină. Ba și mai parșiv! Dacă, câte unii dintre noi ne puneam mintea și ne apucam eventual să aplicăm acel “ceva” populist la cabinet, el fiind din start incorect și dizarmonic, deci cu o bază normativă șubredă, culmea, tot ei, cei de sus, ne-o trăgeau ulterior în freză pentru “proceduri neconforme”.

Fragmentul de mai sus e foarte important în analiza mea. Pentru cei “nemedici de familie”, dacă nu l-ați înțeles, vă rog reluați-l atent, nu săriți peste, fiindcă e esența fenomenului manipulatoriu la care am să mă refer.

Așadar, periodic, presa vuia: “De luni încolo, asiguratul va primi prin medicul de familie…”, “De la 15 decembrie, medicii de familie vă vor da, face, oferi” etc… Lapte și miere.

Acest joc abil al vârfurilor politice, oricare ar fi fost acelea, susținute de presa aservită/dar nu musai, s-a replicat milimetric, trei decenii.

Noi aflam de la TV ce vom face de mâine încolo, iar asta mai ales referitor la aberațiile pe care clar nu le puteam face. Nici tehnic, nici financiar, nici pe durata aceluiași orar contractat, sau fără personal plătit în plus, sau fără dotări. Erau utopii.

În primele decenii, reprezentanții noștri ieșeau și ei în presă, în talk-show-uri și combăteau știrea, argumentând juridic, emotional, pecuniar,… care cum.

Cea mai păguboasă intervenție a noastră la TV, se dovedea mereu a fi cea financiară. Ne construiam propria capcană, dacă intram în joc cu acest argument, fiindcă politicul și presa aservită aveau tot interesul să mențină confuzia populară dintre FINANȚAREA, BUGETAREA asumată de guvern a unui program, a unei promisiuni electorale și banul privat al medicului de familie. Așa că, dacă ai noștri intrau cumva în zona aceea (după un timp s-au învățat să o evite), în loc să poată demasca minciuna politicului, se trezeau cu oprobriul public, ei înșiși:

– Ahaaa, iară vreți baani, băăă monștrilor!

Mai nimeni din fața ecranelor, alții decât noi, nu pricepea nimic din dezbatere.

Omul de rând rămânea cu ideea “știrii șoc” de pe burtieră, trustul media făcea – fie rating uriaș, fie pe plac puterii -, partidul în vogă dovedea cât de mult bine i-a făcut votantului, asta imediat după telenovela de seară. Audiență garantată. Totul, într-un sistem sanitar EVIDENT perdant ca organizare, și care urla tot mai des după ajutor politic REAL.

După o vreme presărată cu lacrimi și râsete, speranțe și patimi, medici de familie&bolnavi, ne reintram încet încet în viața normală. Din nou. Dar ne suspectam reciproc din ce în ce mai tare.

Contractul continua să dospească, creștea, se umfla, aduna noi și noi fragmente în coadă de pește, noi anexe, noi formulare, noi bife.

Oamenii pricepeau și ei, după un timp, că ce scrisese acu o lună pe burtieră la TV nu-i adevărat, dar o puneau tot mai mult pe seama lenei, autosuficienței, rapacității sau nesimțirii medicului de familie. Toate induse subliminal la TV, și apoi confirmate la cabinete prin refuzul “știrii șoc”, de către noi. Iar faptul că știrea șoc nu se va aplica, noi îl știam încă de când inaplicabilul colora burtierele.

Politicul inducea, lent progresiv, voit sau nu (dar sigur sinucigaș!), destabilizarea credibilității, a recunoașterii profesionale și a onoarei medicului de familie român, în conștiința celorlalți români. Asigurați sau nu, bolnavi sau nu.

De ce lăsau ei să ne sufocăm birocratic și să ne înecăm profesional?

De ce?

Fiindcă:

1. Singurul ban din sistem la care mai marii nu aveau nici un acces prealabil sau ulterior, absolut nici o halva, nici o mânărie, nici un comision, ar fi fost banul aruncat în medicina primară. Deci ban aruncat într-un principiu. Iar investiția ÎN PRINCIPII, o știm și noi de-acasă, dacă nu o marketezi corect, poate deveni hău. Fum. Foc. Faliment. Principiile nu țin de foame, AZI. Dar te pot face bogat, MÂINE.
2. Fiindcă rezultatul eventualei investiții în noi, logic, nu s-ar fi regăsit ca succes în propria guvernare, ci poate peste încă două. Deci, dacă investeau în noi, pierdeau și castana imediată, dar și laurii politici.
3. Fiindcă statutul nostru de “struțocămilă” și absența noastră, ca specialitate, de la cârma marilor clinici universitare mafiote a făcut să nu avem la vârf reprezentanți potenți financiar și politic, a căror poposire cu limuzină neagră și șofer în fața guvernului, sau șpriț cu Președinția, să fi contat vreodată.

 

Cât trebuia investit, în loc de redactarea unor noi “pagini-fantomă” de contract&Anexe? Și în loc de parteneriatul cu presa de scandal, care să țină loc de medici de familie adevărați?

Cât să fi investit ei în noi ca breaslă, ca PRINCIPIU de funcționare a unui sistem national?

Simplu.

Păi, FIX acel procent din banii sănătății pe care orice țară întregă la cap, cu un sistem imperfect dar nu muribund, îl alocă medicinei primare. Nici mai mult, nici mai puțin.

Adică ENORM peste cât au bugetat ei, de la revoluție încoace.

N-a făcut-o nimeni. Preț de treizeci de ani. Nimeni. Din motivele de mai sus.

Soluții adoptate de guvernanți pentru a masca subfinanțarea?

Puține, dar istețe și repetitive

Asmuțirea, din ce în ce mai agresivă, a bolnavilor asupra medicilor de familie. Indirect. Punându-i pe toți în situații dificile. Mințindu-i. Șoptindu-le la urechi bârfe, unii despre alții. Pentru un medic-țăran-jurnalist ca mine, tehnica e copilăros de simplă. O miros imediat. Aș ști-o coace eu însămi, modificat la scară.

Asmuțirea era suficient de abil jucată încât, din când în când, să poți ieși în presă, ca decident, și să promiți că le vei da “na na politic la fund” medicilor de familie, dacă nu-și “servesc” asigurații ca lumea. Măgarii de doctori. Ai aflat, „din vizite în popor”, că asigurații nu-s mulțumiți. Normal că nu-s, dacă medicul de familie nu face tot ce se zice la știri și în non-interpretabilul contract! Banal de simplu. Lucrați diabolic și unii, și alții. La urmă, scoți eroic-salvator o nouă mică prevedere în Contractul Cadru/Norme. Ohh… dar Contractul Cadru de mult dă deja pe dinafară!

Și cercul vicios se menține. Și îi dai medicului de familie, dușmanul poporului, na na-ul providențial la fund…

Cred că soluția asta cu na na-ul, ajutat părintesc de presă, este bombonica pe care și-o lasă unul altuia, la plecare, toate guvernele, în speța raportului lor cu medicina primară în sistem. Oricât s-ar urî și s-ar spurca ele, partidele, în campanii, când ajung ACOLO și dau de medicina primară, devin blânde și sincrone. Pentru câteva ore de ministeriat, cât durează la noi mandatele grele, nimeni n-are chef de necazuri!

………………………………………………………

Rezultat?

Ca rezultat, la cabinete, colegii mei medici de familie, jucau mingi între două extreme. Unii refuzau să facă în asigurări chiar chestii care se puteau face fără griji, asta de frica exagerată a penalizărilor, alții se dezbrăcau de orice anxietate și ofereau tot, uneori greșit și costisitor.

Aveam să pricep că, tot mai stufosul contract, e aplicat diferit între medicii aceluiași județ, dar și interpretat diferit între casele de asigurări județene. Că unsprezece mii de medici de familie români (cu câți începuserăm construcția), aveau tot atâtea interpretări ale “stufoșagului”. Sufeream toți. Medici de familie și pacienți.

Deceniile se scurgeau oarecum la fel, urma să citesc tot mai rar contractul și normele cap-coadă, simțeam deja în mine un soi de analfabetism funcțional în speța Contract Cadru/Norme, chiar o dislexie și greață organică, la tentativele lecturii lui. Aceeași greață organică pe care cred că ar resimți-o un avocat care ar zburda ca peștele prin contract (spre deosebire de mine), și pe care l-aș obliga să despice cu bisturiul furuncule și abcese, să le elimine puroiul și apoi să le meșeze, dacă dorește să mai profeseze în barou.

În ultimii cinci-șase ani de modificări de acte normative, personal am ajuns să preiau de la colegii tari în “descifrare legi”, absolut nemestecat, niște concluzii. Nu mai trăgeam concluzii, singură. Cu doar un time out, când am stat iar cu burta pe carte, adică perioada debutului pandemiei, starea de urgență, apoi alertă, fiindcă reglementările erau absolut noi și le-am pieptănat atent, eu însămi.

Dar până și asta, pandemia, s-a mai potolit, chit că-i tot alertă.

Acum a sosit un nou contract, care respectă și el, cu sfințenie, pattern-ul de mai sus. Adică:

-E mai lung și mai stufos decât precedentul, cea mai mare parte este cu copy paste, în ciuda atenționărilor și speranțelor noastre

-Nimic nu s-a simplificat, totul s-a complicat

-Limbajul e de lemn, iar trimiterile, milioane de trimiteri la alte fragmente, sunt insuportabile. Mă tem că ar irita neuronal și un avocat.

-Conține și acele câteva idei salvatoare, despre care deja vuiește presa ambalându-le în știri, dar mai nimeni nu înțelege CORECT la ce ne referim. Inclusiv consortul meu, care azi în mașină, auzind ceva la radio, mă întreabă senin o aberație, dacă-i adevărată! Și-i soț de medic, care știe multe și el. Nu soț de profă de geogra.

Concluzii proprii

Aceste ultime sute de pagini în limbaj de lemn=Contractul Cadru/2021+Norme, toate cu mii de trimiteri la alte sute de pagini cu limbaj de lemn, nu schimbă nimic, ÎN ESENȚĂ. Sistemul nu va fi cu nimic mai prietenos cu voi. Nici cu noi.

Am îmbătrânit pe altarul medicinei de familie din România. Ei toți, cei de sus, s-au perindat. Eu am rămas. Încă.

Și cred cu tărie că:

Acel contract trebuie ars și rescris în maximum zece pagini clare, limpezi, PRINCIPIALE, apoi lăsată piața liberă.

Așa cum a devenit, contractul, în cei 30 de ani de reformă, e o aberație normativă.

Capcana hiperreglementării sfertodocte a creat un monstru epic, fără să poată stopa pierderile și sifonările, care nici măcar nu-s la noi. Fără să rezolve ceva gospodăresc. Fără să câștige o competiție politică. În schimb, a ucis o breaslă, a mea, a medicului de familie, generalist să-l numim, în absența căruia nici un sistem medical planetar n-a funcționat. Nici măcar dictaturile comuniste, darămite sistemele bazate pe raportul cost-eficiență. La pachet, l-a făcut anxios-depresiv pe orice român bolnav care nu trebuie internat, care are nevoie de servicii gratuite din asigurări altele decât o operație pe cord, sau care are nevoie de o adeverință, sau un concediu medical.

Nici încă o mie de pagini de contract și încă 250 de guverne+3500 de idei salvatoare nu vor putea masca subfinanțarea nejustificată a palierului STRATEGIC în orice sistem=MEDICINA PRIMARĂ.

Nu poți câștiga războaie fără buget, fără dotări și fără soldați, oricât de pregătiți fizic și intelectual ar fi generalii care stau la hartă și gândesc tactici. Cineva trebuie să iasă din birouri, la război. Și nu toți în avioane.

Nu poți susține nevoile de sănătate ale unui popor, doar din spitale și policlinici.

Se va sufoca. Sistemul. Pierzi războiul. Generalii rămași singuri, se vor sinucide și ei până la urmă.