Curs introductiv pentru gestionarea iubirilor on line

Scrisoarea ei sâmbătă seara, pe mail

Dragă F,

Povestea asta a flirtului virtual e parşivă. “M-am îndrăgostit pe FB”. Am niebunit ambii doooi, măăăi! Ce Dumnezeu. Uite cum devine treaba.

Îţi construieşti o schelă nevăzută de cealaltă parte a ecranului, apoi îmbraci schela cu tot ce-ţi convine. Îţi închipui că dincolo ar fi FIX cine ai vrea tu să fie, vorba reclamei la suc. Intri în joc fără să te machiezi, fără să te îngrijorezi de culoarea poşetei, ieşi fără să justifici, vii când vrei, pleci când vrei, nu trebuie să minţi acasă, nici să explici lipsa din dormitorul conjugal la unu noaptea, doar eşti pe FB în bucătărie, nu la motel la Moneasa, poţi muşca din sandviciul cu salam în timp ce tastezi vorbe de răscolit hormoni (şi le tastezi sincer!!), de moment chiar crezi în ele, doar că imaginea ta în pijama de frotir cu ursuleţi roz, muşcând din murătură, este alta decât şi-o închipuie dincolo amantul on line erectil. Eu nici webcam nu am. Nici n-aş vrea să am. Când ţi se face somn fugi în dormitor închizând calculatorul fără milă, doar apăsând un bumb. Nu trebuie să-ţi iei rămas bun sau să dai explicaţii, mâine vei zice că a picat netul la tine-n oraș, apoi faci sex cu soţul gândindu-te la amantul virtual (şi ce-i rău în asta?), fără amantul virtual poate nu făceai deloc, ai fi zis că te doare capul, că nu te lasă mama, că ai închidere de lună…

Iubiţii virtuali nu achită aceleaşi facturi, nu se ţin de tastă când unul are apendicită acută, nu suportă aceleaşi soacre, nu se îmbată cu aceiaşi verişori obositori. Nu put, nu au diaree.

În ciuda logicii mele (că de logică nu duc lipsă!) da, F, simt că m-a prins flama cu tine.

Scrisoarea ta de dragoste, asta ultima, presărată cu amintiri din liceu – e nebunie curată! N-am habar încotro ne îndreptăm, dacă aş începe să analizez încotro, aş fi ca o virgină de clasa a opta care merge la banchetul de absolvire cu bentiţă albă sub breton şi un prezervativ în rucsăcel.

Jocul seducţiei nu mi-e străin. Dimpotrivă. Îl ador! Dar l-am stopat mereu la faza prozei scurte, a poemului sexos poate, l-am condus atât cât să-mi dezinhibe imaginaţia, să mă bage în stare. Am scris apoi, am publicat apoi, dar am oprit mereu jocul la “fără zece”.

Nu vreau să te sperii – de fapt nu vreau nici să pleci înainte de a fi fost – spune-mi până una alta TU ce aştepţi, ce speri să iasă de aici?

Scrie-mi pe mail, poţi scrie romane, le voi citi, vor fi cu siguranţă mai adunate decât dialogurile noastre pe mess în care, sistematic, o luăm razna după un ceas.

Noi nu ne-am pipăit, mirosit, n-am dansat împreună, n-am beut o şampanie la lumânare, da` ne vorbim deja cu iubi, te iubesc, pup, pusi, mi-e dor, de ce-ai lipsit trei zile că era să mor de îngrijorare… şi proşti grămadă nu păream a fi noi, la primul apel.

Noapte bună! Te sărut virtual.