Mamografia, când medicul e pacient

Mamografia, când medicul e pacient

La finele acestui text veți găsi și colonoscopia descrisă de mine ca pacient.

Astăzi vorbesc despre mamografie, fiindcă exact ieri a avut loc. Am fost la Timișoara pentru, este prima mamografie pe care o fac, am 59 de ani. Nici un simptom, nu simt la autopalparea sânilor (pe care o fac meticulos, periodic, de ani de zile) nu simt deci nici un nodul, bob, excrescență, nici o neregulă.

De ce m-am dus?

Fiindcă, odată cu decizia de a mă expune colonscopiei (textul postat dinjos, decizie amânată în ani), am hotărât să fac la foc automat atât cât ține de mine, întru prevenire. PAP-ul și examenul ginecologic de rutină le făcusem ca la carte, des.

Clarificări prealabile

Înainte de povestea în sine și pentru că dialoguri recente pe FB, chiar schimburi de replici între mine și colegi medici mi-au dovedit că lucrurile nu-s clare, clarific. În contractul cu casa de asigurări, deci contractul ăla al muncii noastre de zi cu zi, NU EXISTĂ, CA PREVENȚIE, nici mamografie, nici ecografie mamară, nici colonoscopie, nici depistare de hemoragii oculte în scaun. Mai exact, nu există COD DE PREVENȚIE la astea. Adică. Oriunde veți citi, veți auzi expresia “mamografia la noi e gratuită, veniți cu bilet de trimitere de la medicul de familie”, trebuie să știți că acel medic de familie care vă trimite (inclusiv când mă trimit eu pe mine), minte. Minte un cod de boală. Bagă acolo ceva cum că-i rău, că te dor sânii de exemplu, sau că te doare burta. Fiindcă el nu poate face o trimitere la mamografie, ecografie mamară, colonoscopie, hemoragii oculte din scaun, decât când deja ești bolnav și există o suspiciune de boală. N-o poate face în avans.

Recapitulăm.

Când obții o trimitere la mamografie, ecografie mamară, colonsocopie sau hemoragii oculte din scaun – așa zise de screening, fără să ai vreun simptom sau semn, medicul de familie care ți-a dat timiterea e nevoit să mintă, ca să ți-o poată da.

Mi se pare importantă această piatră de temelie care stă la fundația relației mele cu cititorii și a medicilor de familie în general, cu pacienții lor. Fiindcă mi s-a spus și mie în cabinet, frecventa frază cheie:

– Am venit să vă cer… bla bla… fiindcă cutare clinică face screening gratis, dacă am trimitere.

1.Nu, ea nu face SCREENING gratis în speța cancerului mamar sau de colon, ci mizează pe minciuna mea. Face și ea, clinca, săraca, tot ce poate ca să ajute omul, da` să nici nu falimenteze din exces de zel social. Fac și eu cum știu mai bine, când trec un cod de boală pe trimitere (fără să mai dezvolt politici de sistem cu omul de pe canapea). Mă bucur că se ocupă de sine, cred din suflet că e bine ca organele alea să fie verificate înainte ca vreun cancer să izbească simptomatic, dar știu precis că de fapt o întorc din condei.

2.În anumite zone ale țării s-au mai derulat proiecte pilot de screening din bani europeni, sau naiba știe ce alte surse de finanțare. Așa-i. DAR! Alea n-au nimic comun cu trimiterea. Trimiterea în asigurări nu are ce căuta în acele proiecte. Deloc. Dacă-i cumva băgată, e tot șmen. Gen bani din două surse. Gen caltaboșul lui Remeș.

Ok. Mă răcorii.

Acestea fiind zise, ajung și eu la mamografie la Timișoara, cu bilet de trimitere propriu, în care mă justific cu dureri de sâni. Și imperfecțiuni la palpare. Că – vorba aia -, cine-i chiar impecabil la palparea sânilor, la 59 de ani?

Organizarea la fața locului timișorean, e impecabilă. Se respectă rândul, nu aștepți mai nimic, iar la capitolul „profesioniștii” nimeresc (deloc întâmplător!) peste doamna profesor-doctor radiolog senior, care să-mi analizeze mamografia,& asistenta de radiologie, operatorul deci, care provine din zona noastră și e tobă de meserie. Înainte, semnez niște documente în recepție, tot ca la colonoscopie desigur, fără să le citesc. Știam că n-au ce băga acolo în text, astfel încât să-mi rupă gura, să refuz semnătura și să mă întorc pe călcâie și să plec înapoi la Arad, nerezolvată.

Încep cu legenda cum că-i dureros. Că la mamografie doare. Aiurea. Nu e dureros, nu m-a durut absolut nimic. Doare, probabil, dacă operatorul e nepregătit și neexersat. Asistenta la care am ajuns eu m-a îndrumat detaliat, milimetric, cum să-mi așez toracele, axila, picioarele, ca ea să poată cuprinde și așeza sânul în poziția cea mai bună pentru o imagine perfectă. Un secret e să nu stai încordată, să fii plastică/elastică, s-o lași pe ea să te așeze cât mai bine, să nu “te încorzi”.

După prima pregătire și acel “acum stați așa nemișcată” apoi bâz bâz, o aud:

-Perfectă imagine! Super. Am prins tot țesutul. E foarte bine. Așa facem și de acum încolo. Asta-i durerea maximă pe care o s-o simțiți. V-a durut ceva?

-Absolut nimic.

-Zice lumea că doare… dar nu doare.

-Nu, așa-i. Zice lumea că doare, dacă n-a ajuns la dumneavoastră, poate.

Râde.

Continuăm în același registru.

Sunt gata.

Sunt invitată să mă îmbrac, apoi condusă în sală, întru așteptarea doamnei profesor. Asistenta îmi zice că-i place părul meu verde, că l-a remarcat de cum am intrat în clinică.

Râdem din nou.

Nu ne cunoșteam dinainte. Îi place și costumașul meu vernil, sport. Îmi place și mie. O invit pe asistenta faină să mă viziteze când mai vine pe-acasă, la rude, în zonă. E născută cam pe unde lucrez și exist eu de zi cu zi.

Sunt absolut calmă și știu că n-am ce să am la sâni, dar îmi fac treaba de prevenție, chiar dacă o arsesem mai românește, pe descurcală.

Informația razelor este trimisă doamnei profesor, dânsa află probabil între timp că-s medic, așa că mă strigă cu apelativul “doamna doctor.” Poftiți vă rog!

Profesionistul din fața mea, doamna profesor, e sigur pe sine. Are acel ton care nu imprimă și nu admite dubii. Atitudine sportivă și fermă, care-i dublează tineresc senioratul și anii de experiență. Mulți, foarte mulți. În prima parte a așteptării, auzisem o pacientă zicându-i alteia, admirativ, despre doctoriță, când traversa cu pas elastic încăperea -Are 70 de ani!

Privește imaginea mea atent, dar relaxat:

-Știați că aveți un fibroadenom în cadranul lateroextern, extins spre axilă, la sânul stâng?

-Nu. N-am avut habar. Știam doar că-s sănătoasă.

Mă traversează sub stern o neliniște. Mascată abil.

-Nimic canceros în formațiune, garantez. Garantez! Am văzut zeci de mii. Nu avem motive să investigăm mai departe, e chiar calcificat pe alocuri, e vechi. În schimb, va trebui urmărit de două ori pe an ecografic, iar mamografia peste doi ani.

Când a repetat acel “garantez”, mi-a transmis siguranța pe care nici măcar o biopsie nu mi-ar fi dat-o. Tonul cu care a rostit “garantez”-ul, dublând cuvântul cu un gest al palmei peste imagine, mi-a intrat altan în creier. A fost secunda care nu-i permite (încă) calculatorului să înlocuiască medicul în carne și oase. Ce a făcut doamna profesor nu poate face nici un calculator și nici o scalare cu bife.

Așadar. Ce-i important/VITAL, de punctat aici.

Pornisem textul meu cu asumarea minciunii la care suntem supuși ca să facem această investigație în asigurări. M-am dus la Timișoara, convinsă că n-au ce găsi. Cumva… ca să-mi bifez o obligație din agendă. Și uite că, fără să se simtă la mână, fără să doară, fără să știu, acolo în profunzimea sânului meu stâng există ceva. O tumoră benignă, deci necanceroasă. Dar FIX la fel, nu altfel, puteau depista un mugure canceros mic-mic, despre care să nu știu, pe care să nu-l fi palpat, care să nu mă fi durut. Exact la fel putea exista un alt verdict. Noroc pe mine că la viitoarele trimiteri nu va trebui să mint asigurările, har Domnului că acum am un cod de boală.

Concluzie lipsită de cinism. Mamografia este importantă în depistarea, (cu ani mulți înaintea vreunui simptom!), a cancerului de sân. Sunt exemplul viu, de aceea vă scriu. M-am dus “fără să am nimic”, nu mi-a trecut prin cap că aș avea vreo neregulă la sâni, și aflu că de fapt am. Iar eu am fost/sunt femeia care își verifică palpator, permanent, structura sânilor, tocmai TOCMAI! fiindcă se teme de… Însă mâna nu dă informația pe care o poate da mamografia, sau/și ecografia mamară.

Sfatul meu e să recurgeți la mamografie. După unii de la 40 de ani în sus, după alții de la 50 de ani în sus, din doi în doi ani zic unii, din trei în trei ani zic alții, mai repede și mai des dacă există factori de risc zic terții etc… Însă textul mei nu e un ghid de screening, nu vorbesc azi în numele statului român și al statisticilor sau cheltuielilor lui cu sănătatea, ci expun o poveste simplă, didactică, decursă dintr-o experiență proprie. Din care să rețineți că mamografia nu doare DELOC, poate fi făcută și gratis în asigurări, cu trimitere de la medicul de familie, dacă zici că te dor sânii (chestiune necontrobabilă). Mamografia poate depistea în profunzime ceea ce tu nu vezi și nu simți. Deci TREBUIE FĂCUTĂ. Înainte să mă întrebi pe FB cât de des, fă-o măcar pe prima. Apoi vedem.

…………………………………..

Citește aici și articolul – Colonoscopia, când medicul e pacient!