LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE ȘI FUTUTUL
Cu vreo două luni în urmă, veneam de la Arad, Jenu la volan.
În centrul satului, ceva control de poliţie, străini de comună, nu-i cunoşteam, beznă, sâmbătă noaptea, ora unu, ne opreşte şi mă bucur că poliţia mişcă. Pe la noi extrem de multe drame cauzate de alcool la volan, mai ales în weekend.
Satul pustiu, crâşmele noastre închise, „organele” nu prea aveau obiectul muncii. Iar unul dintre poliţai începe să-i ceară lui Eugen de toate, deja ajunseserăm la triunghiul reflectorizant, după ce devastaserăm bordul pentru toate documentele, (noi aveam şi centurile puse, că veneam de la Arad, aveam şi lumini şi tot!). De pileală nici vorbă, dar poliţaiu cere şi cere şi iar cere… până intervin eu:
-Sunt medicul acestui sat, Țigănaş Otilia îmi zice… mă bucur că vă faceţi treaba, DAR!! E clar că şoferu nu-i bat, că maşina nu-i furată, şi nici neînmatriculată şi are şi RCA şi VT şi tot.
Cresc tonul, înfuriindu-mă progresiv:
-De-aici încolo să ne futeţi o oră, în loc să vă mutaţi la Groşi la discotecă, sau la Beli la chefurile de majorat, unde tocmai ies din Căminul Cultural pruncii zdravăn beuţi, e bătaie de joc, zău!
Poliţistul s-o oprit la triunghiurile reflectorizante, dar le-am fi avut şi pe ălea, de ni le cerea.
A mai încercat el ceva dojană părintească privind vocabularul meu nocturn, transferând partea cu „futeţi” în „fragmente de legislaţie în vigoare”, cum că „nu aşa se zice când urmăreşti respectarea legii”, adică futut… Dreptate mare avea, în fond aruncasem în derizoriu fututul! Dar măcar n-a mai cerut şi trusa maicii mă-sii dă prim ajutor. Și nici n-o să-mi facă el recenzia noului volum de proză, ca să mă acuze de limbaj licenţios. Și nici n-a mai vrut să-şi strice seara in polemici cu mine, chit că după 2-3 ore poate tot găsea ceva neregulă! Cel puţin modul meu de exprimare, atunci când mă înfurii.
Bey, iejnebun?? Dă trusuţe dă prim ajutor ne arde nouă la unu noaptea, când se moare pe capete la exces de viteză, beţie, sau depăşirea nesimţită în coloană? De triunghiulaşe reflectorizante, când juma de sat îi bat pulbere la volan şi umblă-n zig zag pe şosea? Cine mai şi apucă să-şi monteze triunghiul? Hmm? Că te spulberă ăla bat din faţă, mult înainte să apuci tu să te joci cu jucărelele dân legislaţia în vigoare.
Din păcate ai mare dreptate! Cunosc bine situația, inclusiv din interiorul sistemului.
Deci știi că nu bat câmpii!
Aplica legislatia in vigoare prea tare.
Mda era prea viguroasă!
Din pacate, aceasta atitudine aroganta n-o prea intalnesti decat in Romania. Ma refer la aroganata celor care sunt opriti de politisti in trafic, pentru a fi controlati. E plin You Tube-ul de filmate de acest gen, in care soferii jmecheri arata lumii cat sunt ei de neinfricati cu politistii care ii „abuzeaza” oprindu-i tocmai pe EI.
O mentalitate gaunoasa, tipic romaneasca, foarte asemanatoare cu aceea a cocalarilor, sa zicem.
Suntem cu totii de acord ca, pentru a intra in randul tarilor civilizate – asa cum declaram ca ne dorim cu totii – ar trebui sa eliminam coruptia si sa aplicam legea tuturor, in mod egal, fara exceptii.
Traiesc de ceva ani afara si n-am intalnit pana acum o situatie in care politistii de la circulatie sau carabinierii sa inchida un ochi pentru ca cel de la volan (sau cel de langa cel de la volan) li s-a prezentat acestora ca fiind „doctorul din sat”… Controlul, oricat de iritant ar putea fi el pentru unii, tocmai ne pazeste de cei care incalca legea, administrativ sau penal, indiferent de statutul social al acestora.
Asa ca, probabil voi fi printre putinii care ii vor felicita pe respectivii polititsti. E drept, poate ca multi dintre ei nu au scris nici un roman pana acum, dar faptul ca si-au facut datoria – indiferent de presiunile la care au fost supusi si au mai ramas si politicosi, pe deasupra – merita echivalentul unui Premiu Nobel pentru Literatură.
P.S. Le recomand soferilor sau pasagerilor turbulenti o vacanta de cateva luni in SUA, pentru a invata ce inseamna respecul pentru oamenii in uniforma.
Fiindcă trăiești de ceva ani în afară, vorbești o altă limbă decât cei rămași. Existăm pe planete diferite, marțieni-pământeni, iar o analiză de fond, făcută de acolo, fără să traversezi CONCRET aberațiile românești ce ne sufocă deja, este una pur teoretică.
De exemplu faptul că „taxa standard de amendă” a unui cabinet medical, atunci când îi intră un control, este pe la 500 de euro,la farmacii 1000, asta indiferent cât de bine pus la punct ai fi. El caută până te suge de 500 de euro, pe care e de preferat să-i dai din primele 10 minute, câștigi timp. Sau de faptul că legea pe care încercăm s-o respectăm e scrisă cu picioarele, se contrazice pe sine, fragmentul al doilea pe cel precedent. E un cumul de „modificări a modificării”, menit să fii vulnerabil permanent la ABUZ. AR TREBUI RESCRISĂ DE LA ZERO. Că amenzile din legi sunt gen „între 100 și 1000 de lei”, fără norme clare, deci pe aceeași greșeală controlorul decide dacă te amendează cu 100 sau cu 1000 și astfel capătă o putere uriașă tot spre ABUZ. Etc.
Aș fi prima dornică să am o lege clară și să știu exact ce am de respectat. Dar, repet, din SUA nu ai cum să vezi EXACT ce spun.
Așadar concluzionez:
1. Legi redactate ambiguu, și care lasă loc de interpertare, astfel încât să nu-ți fie clar ce ai de făcut
2. Organisme de control pe sistemul abuziv, „nod în papurpă”, ale căror ULTIM gând e legea, primul e banul pe care îl duc la sediu.
3. Organisme de control așezate politic pe funcții de conducere, care mânuiesc sume smulse cu japca de la firme și pentru care se bat politic, odată cu fiecare nou guvern.
4. Orientarea acestor organisme EXCLUSIV spre colectare forțată de bani, chiar „taxă de protecție” ca-n mafie. DELOC spre îndrumare, eficientizare, sau însănătoșire a activității.
Așadar, dacă eu am ascultat atent opinia ta, chiar emisă de pe altă planetă, te invit la un efort de imaginație care să se gândească măcar 1 minut la ceea ce spun eu. Că aici e nasol, că s-a ajuns la culmea corupției, a bătăii de joc, a abuzului și prostiei, a birocrației și politizării și că nu văd o societate românească mai curată pe durata vieții mele pământești. Suntem deja prea bolnavi…
Polițiștii care ne-au oprit, nu doreau un „sat mai curat”, ci să-mi ia bani ca să nu fi stat degeaba toată noaptea în zonă. Asta vreau să-ți spun.
As putea fi de acord cu argumentele astea daca n-ar exista cate o filiala a DNA in fiecare judet…
Fiindcă nu pare a deveni polemică și simt că este posibil să te… nu musai conving, măcar sensibilizez, am să continui.
Când polițaiul ne-a oprit, era un control DE RUTINĂ, nu rezultatul vreunei contravenții. Repet, ERA RUTINĂ. Am fost prima care s-a bucurat că vede poliția circulației, noaptea-n sat. Sincer. Ne-am conformat amabil. Dar controlul de rutină s-a transformat, încet încet, în „percheziție”. Totul NEJUSTIFICAT și care depășea generos rutina. Șoferul, consortul meu, făcea ture pe jos de la mașina lui la a poliției, pe beznă, aducând ceea ce i se cerea. Apoi frâne, lumini, portbagaj deschis etc.
Nu-i vorba de DNA aici! Și nici la cabinetele medicale, sau la micile afaceri. Deci nu vorbim de MITĂ, ci de amenzi rezultate din căutatul „nodului în papură”, bazat pe o suită de legi alambicate, stufoase care permit interpertări și noduri în papură.
Polițaiul nu oprise un urmărit, sau un fugar, sau criminal, ci un cetățean normal care- CULMEA!! le-a avut succesiv pe toate, până am intervenit eu. Povestea s-a prelungit la cam 20-25 de de minute, care-i enorm, mai ales că eu făceam pe mine…!!
Iar partea cu conștiința (pe care o picep doar aceia care locuiesc aici) stă cam așa: scopul lui, în adâncul inimii, fiindcă așa-i el setat, nu era cela la care te referi, vorbind despre SUA- adică ordinea-n trafic. Ci să smulgă măcar un ban de amendă. Ei sunt lăudați la sediu pentru câți bani aduc acasă, nu pentru cât de riguros asigură ordinea.
Și nu sper să fii de acord cu mine, e destul să-ți rămână o sinapsă sensibilizată că s-ar putea să știu despre ce vorbesc. Am o experiență uriașă românească, inclusiv în antreprenoriat, unde nimeni never ever nu vine să te îndrume, să ajute, să-ți ușureze biznisul tocami ca să ai din ce achita impozite, ci vine țintit să te amendeze. Fiindcă legea îi permite s-o facă, extrem de elastic, iar superiorii ierarhici cer să vii cu bani. Smulsul de bani din amenzi, este atitudinea tuturor organismelor de control, nu mă refer țintit la poliție. Avem organisme de control cu duiumul, dominate politic, care-și suprapun tematica de control. Și care, pentru antreptrenori de exemplu, devin un indice calculat la pierderi asumate- banii pe care musai îi dai ca amendă, când îți intră un control pe ușă.
traiesti degeaba „afara”… pe mine nu m-a oprit politia in USA pentru „control de rutina” in traducere libera hai ca poate pica ceva ca pare om cu stare…
Am amintit de DNA doar pentru ca ai adus in discutie antreprenorii.
Oricum, chiar daca mai exista astfel de politisti (si sunt sigur ca mai exista, dar nu pentru mult timp) care ies la ciupeala, tot nu se justifica reactia ta. El iti poate cere doar ceea ce legea stabileste in Codul Rutier…
Sunt multe lucruri de schimbat in Romania si cred ca mentaliatetea se plaseaza prima pe lista, in ordinea importantei. Vin si eu acasa, cel putin o data pe an, dar nu am avut niciodata probleme, pentru ca respect legea si ma conformez ei. Indiferent ce mi-ar cere politistii, eu am, prin urmare, niciodata nu am platit vreo amenda. Si chiar daca ar trebui sa platesc vreuna, pentru ca, sa zicem, as depasi limita de viteza pe o anumita portiune de drum, nu as incerca niciodata sa le dau spaga politistilor, ca sa scap mai ieftin, pentru ca asa se alimenteaza, de fapt, acest cerc vicios. Daca mi s-ar parea ca am fost nedreptatit, nu am decat sa contest procesul verbal, desi, este extrem de improbabil ca ei sa inventeze fapte care nu s-au petrecut in realitate. Iar daca am gresit cu ceva, platesc amenda fara sa cracnesc, pentru ca e just ca atunci cand cineva incalca legea sa si plateasca.
Ne tot plangem de reprezentantii nostri ca fura, mint si sunt corupti, dar uitam ca ei pleaca dintre noi… Nu degeaba se spune ca fiecare natiune are conducatorii pe care-i merita! Prin urmare, cred ca schimbarea trebuie sa inceapa de la noi…
Deci ai suparat ”organul”? pfffff,lasati-ma sa mor,facand amor,deci asta e,mai am un singur dor. Ma aude militia??
D-na doctor, sunteti o femeie respectabila. De asemenea si eu va respect si sa va stimez. Insa daca politistul care v-a oprit si v-a solicitat ba una, ba alta, nu si-a depasit atributiile de serviciu, atunci frustrarea dumneavoastra este nefondata. Daca insa si-a depasit atributiile de serviciu, este cale legala prin care va puteti adresa superiorilor acestuia.
Frustrarea este absolut fondată, detaliile explicative le găsiți frunzărind dialogurile de mai sus. Dar este doar una dintre sutele de frustrări anuale, suficientă cât să scriu despre ea, totuși insuficientă cât să deschid dosare cu reclamații. Sunt cronofage.
Dar frustrările mele nu vin doar de la polițiști, nici vorbă! Poate chiar pe ultimul loc, numa că asta mi-a picat recent sunb tastă.
E un cumul de frustrări.
Cu voia dumneavoastră, așa respectabilă (și respectuoasă cum îndeobște sunt), am să vă povestesc și despte ITM, Protecția Consumatorilor, DSP, Pompieri, Poliția Sanitar Veterinară și multe multe altele care sugrumă voit eficiența oricărui antreprenor întreg la cap. Antreprenor ce nici nu emigrează și nici nu solicită ajutor social, nici nu stă ca angajat, ci dorește din suflet să dezvolte o mică afacere cinstită.
Veți observa, în scrierile mele, că niciodată nu m-am plâns de subfinațare, venituri etc. Fiindcă nu aștept să „mi se dea”, cred că sunt datoare „să produc”. Am atacat doar birocrația, excesul de zel păgubos, prostia, dizarmonia, sau mocirla legislativă.
Putem vorbi apoi și despre medici. Nu refuz. N-am să mă ascund sub umbrela sintagmei- „sistemul e de vină”. Sistemul suntem noi, însumați. În cazul de față, sistemul este suma polițiștilor care, prin atitudine, îți transmit sentimentul că se află acolo ca să evite greșelile. Lucru pe care l-aș fi și crezut la primele 3-4 solicitări. Când am început deja să umblăm prin portbagaj, am știut că se află acolo ca să-mi ia banii, nu să prevină dramele pe șosele.
Imposibil să nu mă fi făcut clară cu această adăugire!
Dan Popa… într-o mare măsură s-ar putea să vorbim aceeași limbă. Chiar dacă, la prima vedere, exprimările noastre par dialect. Acuma… așa, ca mică ciupeală… statistic, șansa să ai probleme venind doar o dată pe an acasă, e mult sub a mea care vin de două ori pe zi acasă. Dar ia-o ca glumă. E okay. Și eu sunt în regulă cu mașina. Depind de ea.
Am trecut deja la alt subiect, nu țin blogul în loc cu aceeași temă, iar întrebarea ce și cum ar trebui schimbat aici, îmi dă și mie târcoale, des. Am și răspunsuri.
Daca ai raspunsuri, as fi incantat sa le aud, iar pentru asta am putea realiza o emisiune pentru Radio Romania-Italia in care sa dezvoltam subiectul. Din dialog se pot naste idei noi, solutii noi. Am pregatite deja cateva proiecte de lege si as fi chiar incantat sa pot adauga si solutiile tale si sa le sustin in Palament, fie direct (daca destinul imi va fi prielnic), fie prin intermediul parlamentarilor.
Cu drag, chiar mi-ar placea!
Am sa incep- (o fac in zilele astea) cu un articol pe blog conceput in registrul la care te referi, (deci nu proza scurta licentios- patimasa). Am experienta doi ani in presa scrisa- cotidian aradean, deci cunosc diferenta intre o postare blog generos accesata si o „intamplare media”. Cunosc si asemanarile- cum ar fi sintagma „titlul vinde”. Dar, in afara lor, chiar am puncte de vedere concrete si exprimate logic.
Bine, ramane sa ne punem de acord in privinta datei. Preferi in week-end?
Da, categoric.
otiganas@yahoo.com adresa mea de mail