Învaţă ce să faci când îţi creşte tensiunea!

Nu o dată auzim replica:

– Ieri mi-a crescut tensiunea şi m-am dus la urgenţe!

Eşti hipertensiv cu tratament (sau chiar fără) şi e seară, şi-ţi creşte tensiunea? Se mai întâmplă. Ai măsurat-o cu aparatul tău, sau în vecini, e mare?

Ce faci, înainte de a apăsa tastele 112?

Învaţă primele 2-3 gesturi simple înainte să chemi salvarea, sau înainte să porneşti voiniceşte (deseori chiar cu tine la volan!) către urgenţa spitalului.

Întâi, că nici acolo n-o să-ţi facă altceva (CA PRIMĂ MĂSURĂ, zic!) decât ce-ţi poţi faci tu singur de la început, în loc să te panichezi.

Apoi, că se poate genera un cerc vicios din pricina stresului, a spaimei, a halatelor albe din jur, astfel încât – ajuns la spital -, să crească tensiunea şi mai şi. Exclusiv pe bază de stres acut.

Tot greşit e şi să stai cu tensiunea mare (în loc să faci şi tu ceva), până vine ambulanţa. Pierzi timp.

Alt argument ca să nu începi cu salvarea: la spital sunt urgenţe mai mari decât a ta, vei aştepta pe coridor pe un scaun, iar de furia aşteptării îţi va fi, poate, şi mai rău etc.

Aşadar, ce faci când creşte tensiunea:

-Te aşezi calm în fotoliu şi înghiţi un Furosemid+ ½ Xanax de 0,5 mg (de exemplu). Dar, dacă ai alt calmant decât Xanaxul prin casă, e ok. Apoi, aşezi sub limbă fie un Captopril de 50 mg, fie o Nifedipină şi laşi tableta să se dizolve acolo, sub limbă. Să le ai pregătite, pentru astfel de situaţii. Tableta se va absorbi rapid în sânge (aşezată aşa), mai rapid decât dacă o înghiţi şi o treci prin stomac. Pastila de sub limbă se va face tot mai mică, pe măsură ce se dizolvă. Nu o scuipi, desigur, stai să se dizolve total.

-Bei apoi un ceai calmant, călduţ. Să zicem de tei.

-Măsori tensiunea abia după o jumătate de oră de la declanşarea acestor manevre. Nu disperat, anxios, din minut în minut, ca la monitorizarea din Terapie Intensivă, în timpul unei operaţii pe cord deschis.

Nu-i dramă! Fii calm. Te vei descurca mai bine şi mai eficient singur, decât cu salvarea, în acest caz specific.

Heeey! Crede-mă! Numai când vei auzi cum sună sirena, şi vei vedea cum fug doi cu targa spre uşa ta, vecinii toţi ieşiţi din case curioşi ce-ai păţit, şi-ţi va pocni tensiometrul în sus. De stres. Crede-mă!

(PS. N-ar strica să ai şi nişte metoprolol de 50 mg în casă, dacă ai palpitaţii şi bate inima repede. Înghite unul. Deseori, e suficient ca să treacă.)

ATENȚIE!

Nimeni nu zice să te tratezi singur. Nici să eviţi medicii, nici să te documentezi cu Google. Ce am încercat eu pe blog, este doar să-ţi dezvălu câteva reacţii de bun simţ, (aparent mărunte, dar de fapt tare eficiente), atunci când în corpul tău se schimbă ceva. Ceva ce nu-i o urgenţă care să justifice aglomerarea spitalelor, a salvării, şi mai ales a minţii tale.