HOȚII!! HOȚII!!

Noi, românii postdecembrişti, ne-am luat deja rolul în serios. Asumat. Toţi furăm, minţim, trişăm, şuntăm, falsificăm, fraudăm, tunăm…Din când în când, câte un control ne trezeşte, facem o scurtă pauză, apoi ne apucăm din nou, vajnic, de furat.

Presa locală arădeană aminteşte azi cum- textual- ”şcolile arădene vor fi luate la purecat de comisii de control, pentru a se evidenţia neregulile”. Ce bine era dacă acele comisii porneau la drum ca să găsească soluţii, nu?

Cu ceva timp în urmă, alt ziar titra: ”medicii de familie vor fi luaţi la purecat de către Casa de Asigurări… bla bla…” .

Constat, în primul rând, că au ăştia ce au cu purecatul. Mai apoi, că fraudele lucrătorilor în învăţământ şi ale medicilor de familie sunt înţelese de la sine. Totu-i ca, periodic, cineva să ne mai purece.

Zilnic, ziarele locale anunţă cu o plăcere greu mascată (aproape perversă), câţi comercianţi au fost amendaţi, câţi bani s-au scos de pe netrebnicii birtaşi, de la pieţari, câte razii s-au făcut pe şosele, câţi şoferi cu nereguli şi, din nou, câţi bani s-au smuls. Niciodată ceva pozitiv.

Nu se pune problema unor structuri de control menite să consilieze, să îmbunătăţească activitatea bine intenţioată a celui care activează. Aiurea! Din clipa în care scoţi capul şi anunţi că porneşti o activitate, devii potenţialul hoţ şi încălcător al legii. Dar legea e prost redactată, cu miliarde de modificări, cu texte ambigui- deliciul profesioniştilor în domeniu- avocaţi, jurişti. Mă mir că le rezistă ficatul când studiază legi şi că nu fac icter mecanic!

Ador limba română, este hobby-ul meu, chit că sunt medic. Probabil nu puteam profesa ca avocat, fiindcă intram în depresie. Cunosc bine sensurile cuvintelor, subtilităţile sintagmelor, locul semnelor de punctuaţie şi de aceea, probabil, pierdeam proces după proces, fiindcă m-aş fi apucat să interpretez textul EXACT aşa cum este scris! Fără clemenţă.

Aşadar propria noastră schemă, senină şi românească, este defectă. Prezumţia hoţiei. Ne vom sufoca reciproc, la grămadă, ziarişti, pacienţi, doctori, avocaţi, politicieni, dascăli, continuând să arătăm unul spre altul- HOȚII, HOȚII!!!

Sunt la un pas să cred că sunt o hoaţă ordinară, mi-o repetă toţi, zi de zi, picătura chinezească, până o să-mi intre bine în cap.

Deocamdată eu, medic de familie, mai cred că mă zbat pentru bolnavi, ca să descurc iţe încâlcite, să supravieţuiesc agresiunilor externe. Dar aud zilnic cum reţeta electronică şi cardul de asigurat se implemetează pentru ca eu să nu mai fur. Demersul informatizării e greoi, cu bâlbâieli, nu l-am inventat eu, n-am încasat eu fondurile aferente (uriaşe, între noi fie vorba!). Bani pentru informatizare au existat. Bani de bani. Dar eu, doctorul, mă descurc tot mai greu (deşi bine intenţionată), semnalizez acolo sus că mi-e tot mai greu, că mă îndepărtez de meserie, că neglijez bolnavii în favoarea birocraţiei, că mi se adânceşte cabinetul în mocirla generală…atunci aflu că, de fapt, mă opun informatizării la standarde europene şi nu doresc să mi se dezvăluie furturile!

Oare n-ar fi o idee bună să mă pun pe furat? Măcar aş şti de-o treabă! Hmm?? Colegii doctori? Profesorii, învăţătorii? N-ar fi  cazul să ne apucăm de furat? HOȚILOR, HOȚOMANILOR, răspundeţi!