Hotel Moneasa, piscina și contaminarea comunistă

Hotel Moneasa din localitate omonimă arădeană – Moneasa.

Există o piscină cu apă mezotermală în hotel.

Ajung acolo cu consortul și dorim să aflăm orar, preț bilet etc. pentru acces piscină a celor necazați la hotel.

Ziua 1. La recepție, tipă a secolului nostru. Mișto. Luni, 2 iulie 2018, ora 18.

-Da, biletul costă 10 lei. Zâmbește. Dar puteți vizita, înainte, piscina. E pe durata întregii zile, primiți bon și cu el puteți ieși/intra pe ziua în curs. Bine ați venit! E deschis între 9 și 21.

Achităm 20 lei, ne dă bonurile. Ne place apa. E fain. Înotăm două ore. Revenim a doua zi

Ziua 2. Marți, 3 iulie 2018 ora 18. La recepție, alta. Tipa standard a comunismului, pe care o știți cu toții. Șmechera.

-Bună ziua, am dori la piscină…

Întoarce nedumerită capul spre ceasul de pe perete, ridică sprânceana. Ne-a indus deja subliminal că-i prea târziu. E tot ora 18, ca ieri.

-Acum??

-Mda…

Mimează deruta… e în clinci… pare că nu știe ce să facă cu noi…

-Mmmm.. dar… dar… sunteți cazați la hotel?

Părem nebuni. Unicate.

Ne-a indus subliminal că ar fi numai pentru cazați. Dă impresia că ne prinde cu musca pe căciulă și, eventual, ne poate „servi”.

-Nu, nu suntem cazați!

Ezită… nu știe cum să descurce dilema…

-Păi.. păi LĂSAȚI AICI 20 de lei.

Îi lăsăm. Fără bon, normal. Dacă nu o cunoșteam pe precedenta, intram la piscină cu senzația de infractori la care ea  a închis ochii.

Șmecherie, măgărie, jeg, porcie…

Prima a lucrat pentru client și hotel și principii, a doua însă a rămas cu banii. Mișto.

Ufff. E în ADN, în cromozomii tuturor celor care au prins ȘI comunismul, muncind. Și le-au transmis mutația asta copiilor, chiar fără să vrea. Și numai eu și bunul Dumnezeu știm ce efort uriaș am făcut, ce luptă am dus cu mine însămi, cu salariații la cabinet, ca să UIT tot ce-mi setase comunismul în ADN. Să UIT mimica/atitudinea care smulge ciubuc. Și n-a fost ușor să mi-o scot TOTAL din mușchii feței, credeți-mă! Dar zic că am reușit. Dacă (rarisim) se mai întâmplă, măcar nu-i din reflex, știu exact ce-mi face mimica. Măcar o pot controla.

Iar până noi toți ăștia nu murim naibii lăsând loc necontaminaților, nu va fi nimic (mai) bun în țara asta!