Duşmanul parşiv de pe „febeu”. Nu doarme niciodată.

Ce-i mai rău şi mai rău pe febeu?

Păi, nevasta care-ţi urmăreşte postările şi intră apoi la tocatul interpretativ a ce-ai scris tu pe-acolo. Musai asezonat cu gelozie şi suspiciuni că „tu vrei să i-o tragi lu aia”, chiar când dezvolţi tema originii getodacice a românilor. Nevasta a aflat că „aia” şi-a dat masterul din getodaci, de exemplu, ş-ai pus-o! Te va lua la prelucrat:

-Cine-i „Frunză veştedă”? O cunoşti, ţi-e colegă? Aia dacă nu bagă trei patru commenturi în fiecare seară, nu poa să adoarmă. Auzi la ea, îţi spune „dragule”! Cine-i vipera? Vreau să ştiu. E Mădă de la Biroul personal? Că-i din Ineu şi născută-n 74, ca Mădă.

Dar mai rău decât răul, e prietena nevestei. Care te spionează pe FB chiar şi la unu noapta, e şomeră. Oficiala doarme ruptă, că are a doua zi serviciu, abia de i-a scăzut lu ăl micu temperatura.

În schimb prietena va urmări neostenit cu cine interacţionezi, cui îi dai laicuri, cum o faci, câte-i dai, omiţând că-s simple laicuri şi nu limbi. Va urmări meticulos tot ce scrii. Și hey! Nu-i va da lu muierea ta cu copy paste, ci va trece mesajul prin filtrul creierului ei dă cea mai bună pretenă şi-i va povestesti, pe bancă-n parc, ce a înţeles ea din postările tale.

Dar. DAR!! Mai rău decât „mai răul”, adeca decât muierea şi pretenuţa, e mămica. Care se bagă cu comment imediat, secunda doi, după ce tu ai postat un panseu neplagiat, sec, umor fin, un gând mişto ce-ţi veni imediat după concert. Și aştepţi corul extatic al gagicilor. Dar înaintea lor, din păcate, prima va fi mămuca. Dă întâi un laic discret ca un preludiu cu lumânărele, apoi din ea irumpe agresiv tătă adoraţia filială: „Minunat ai zis, fiule, eşti atâta de inteligent. Te pupă mama. Eşti viaţa mea! Tu eşti bucuria mea.” Și te-a distrus.

Dacă mai intră şi pretenele mămuchii-n cor, cu „ce fecior frumos ai, sigur eşti mândră”, „ce frumuseţe de băiat”, „e inteligent, seamănă cu mama”, întreg panseul tău genial s-o dus sulii de suflet. Și vei observa cum panseul tău s-a transformat pe nesimţitelea în proslăvirea mamei care te-a născut, alăptat, crescut, furajat, apoi educat atât de frumos.