Doctoru-i doctor şi-n pat. Iar şeful şef şi-n şanţ.

URMEAZĂ SATIRĂĂĂ! BANC!! GLUMĂ!! Adică text pentru pentru făcut „HAHA”!! Nu carecumva să săriţi să mă consolaţi ca de obicei când glumesc.

Deci.

Parafrază la „şefu-i şef şi-n şanţ” – „doctoru-i doctor şi-n pat”.

Proză erotică, a se citi doar împreună cu mama şi bunicul!

EL, iubitul ei dar totodată şi CNP pe lista ei de medic de familie, o cuprinse blând în braţe. Doctoriţei i s-au accelerat bătăile inimii. Îl iubea pătimaş, respiraţia lui fierbinte lângă ureche îi cutremura tot corpul… Brusc, el se desprinde din îmbrăţişare, se întinde aparent leneş pe spate, dar în ochi i se poate citi anxietatea:

– Te iubesc enorm!

– Ohh şi eu. Răspunde ea după un suspin adânc.

– Știi? De-o vreme… face el apoi o lungă pauză şi se întinde spre noptieră la paharul cu vin… de-o vreme am dureri mari în ceafă. Oare să n-am tensiune?

– Nu cred, n-ai antecedente în familie, dar putem măsura mâine.

El o mângâie delicat pe sâni, încercuindu-i un sfârc cu degetul.

– De ce n-am măsura-o acuma? Doar ai tensiometrul în dulap, l-am văzut când ai deschis uşa să scoţi tricoul roşu!

– Da, aşa-i, dar ceva m-a oprit până azi să măsor tensiunea interlocutorilor, eu în pielea goală. Mai tot timpul aveam un halat alb pe mine. Aşa cum vrei tu, mi s-ar părea pervers! râde ea ca să-i distragă atenţia, mai ales că momentul, incitat  generos de hormoni, fusese avortat după prima treime.

– Bine, ai dreptate. Vorbesc şi eu ca să mă aflu-n treabă.

Apoi el se apleacă asupra ei şi o sărută pătimaş, limba lui îi umezeşte buzele aşa cum doar…

Însă sărutul lor se curmă la foarte scurtă vreme.

– Am şi nişte dureri în spate, deseori, ce zici, să n-am ceva la plămâni?

– Nu, plămânii nu dor decât în cazuri excepţionale, iar atunci al treilea – al patrulea simptom cronologic este durerea. Apar multe altele înainte, aşa că nu-i cazul tău. Explică ea amabil, înaintând cu palma pe coapsa lui păroasă. Pe interior. Desigur, pe coapsa cea mai apropiată geografic de ea, aşa cum stăteau ei întinşi în aşternut.

– Totuşi… n-ar trebui să-mi asculţi plămânii?

– Nu, n-ar trebui, n-am de ce, dar pentru liniştea ta am s-o fac mâine. Sau chiar azi dar mai încolo, semnificativ resetată. Fiindcă nici plămâni nu obişnuiesc “să ascult”, eu fără chiloţi.

– Uneori ameţesc din senin. Să fie fierea? N-o să paralizez?

– Posibil, dar posibil şi să nu. Ameţeala, (se cheamă vertij), are tare tare multe cauze potenţiale. Ai dori să ţi le înşirui înaintea – în timpul – sau după orgasm? Al tău, desigur, fiindcă de-al meu nici nu mai poate fi vorba. Medicii adevăraţi sunt profesionişti, nu orgasmatici!

– Nu glumi cu astea, aşa-i cum zici, un medic dedicat meseriei trebuie…

Brusc, ea ripostă strângându-l ferm de testicule:

– STOOOP!! iubitule, nu mi-o băga pe aia cu „trebuie să stea la dispoziţia… zi şi noapte… blabla”, că vomit. E ultima treabă pe care voiam să mi-o bagi azi.

– Eşti agresivă şi nu văd de ce. Nu te mira că am tot amânat să-ţi spun ce probleme am, dar probabil ţie nu-ţi pasă.

– Îmi pasă, dar m-ai luat prin învăluire într-o ipostază care nu mă îndeamnă la examene clinice.

– Mereu eşti tu ironică, nu degeaba o ţară întreagă se plânge de medicii români! Toţi sunteţi la fel. Vreau să ne despărţim, m-ai dezamăgit. Mă mut pe lista şi-n patul altui medic.

Doctoriţa Erotikkon lipsită de empatie, plânge mocnit.

Meseria nobilă îi intrase până-n pat, chiar sub plapumă, iar încercarea ei de a o goni – pe nobila meserie – preţ de jumătate de oră, fusese sortită eşecului. Pacientul român vrea să o părăsească şi să se mute la alt doctor, sincron cu iubitul român simptomatic, care se mută-n în alt hogeac. Rateu nemilos. Un adevărat război atomic!

În urechile ei, Jurământul lui Hipocrate sună deja pe acorduri de Pink Floyd, dar orice confrate grăbit, întrebat la Mall, i-ar zice “tinitus”, acestui simptom existenţial. Că cine mai are vreme de anamneză la supermarket?

Și aşa… Sistemul Sanitar Românesc, după ce că nu face nimic bun, că fură pe rupte, că neglijează doleanţele cotizanţilor, mai şi distruge nemilos marile iubiri pământene!

Fiindcă, toţi ştim, doctorul ar trebui să fie doctor şi-n pat! Darămite pe stradă, la aprozar, la nuntă sau într-un club! Unde-i de la sine înţeles că DA.