Desprăfuirea peştelui de sticlă. Promovarea familiei tradiţional – creştine româneşti

Azi despre repetata expresie pe care o aud prin presă: „promovarea familiei tradiţionale creştine româneşti”. O asemuiesc cu desprăfuirea peştelui de sticlă de pe plasma aşezată pe „macrameu”.

La promovarea acestei cetăţi dacice – „familia tradiţional creştină românească” -, fac apel vorbitorii care se împotrivesc fie căsătoriei persoanelor de acelaşi sex, fie lecţiilor de educaţie – (hai s-o numim sexuală) – în şcoli, fie nu se împotrivesc la nimic, ci pur şi simplu îşi fac capital electoral cu “expresii frumoase” gen citate motivaţionale, mina de aur a FB-ului.

Păi. Să vă zic cum stă treaba. Eu, de 53 de ani, fan al familiei, familist convins, chiar şi eu când aud exprimarea “tradiţional- creştină”, mă înfior. Darămite adolescenţii de azi. Fiindcă familia care mă face AZI fericită (tată, nevastă de tată – mama nu mai e de mult  printre noi- , fiu, noră, cuscri, consort), este echilibrată şi faină şi comodă, FIX acum. Nici măcar nu ştiu dacă-i tradiţională. Iar despre creştinism… absolut întâmplător nor-mea nu-i musulmană, iar bărbatul meu nu-i arab. ÎNTÂMPLĂTOR, zău! Puteau fi. Aşadar. Să promovăm… ce? Ce din tradiţional e musai să fie şi creştin? Ce din creştin e musai să fie empatic, respectuos, să nu se-mbete şi să nu-şi bată muierea + pruncii? De ce neapărat românească? Adică aia ungurească-i rea? Sau bulgărească. Noi românii am inventat familia?

Cum Dumnezeu (iată că-s creştină, fac apel la EL) nu suntem în stare să promovăm: parteneriatul, echipa, comunicarea, zâmbetul de dimineaţă, gestionarea banilor comuni, aplanarea unui conflict în doi (care poate deveni scandal dacă nu vii cu argumente şi alcoolemie zero în debate) etc. De ce să promovăm modele vechi, când am putea promova modele noi, corect adaptate şi astfel am creşte radical numărul beneficiarilor? Ne-am face ascultaţi, cu un discurs isteţ.

Am avea atâta şi atâtea secrete psihologice de „promovat”, astfel încât tinerii să tragă asumat, cu drag, spre cetatea unei familii în locul beneficiilor găştii de cartier!

De exemplu cum să-şi cântărească/aleagă corect partenerul de viaţă, cum să împartă bine banii. Cum să nu-i zică ajutorului profesionist pentru părintele paralizat „aruncat la azilul de bătrâni”, ci să accepte că acolo ar putea fi mai bine îngrijit. Cum să-şi aleagă bine sursa de venituri, să ştie legile care-i susţin la creşterea unui copil, să să să… să orice altceva decât să-l copieze pe Bunu` când venea dă la coasă, iar Buna gătea rântaşul pe plită şi Bunu, pilit, zicea:

-Pune-mi să mânc!

Tinerii să-şi amintească cu drag de ei. Să le cinstească memoria. Să lăcrimeze de dor, DAR!!!, familia actuală să şi-o gândească cu Buna` antreprenor după pensia anticipată, mama stilist şi tata accesând fonduri europene pentru vaci.

Concluzie.

Familia tradiţională e de iubit, de amintit. Nu de promovat.

De promovat activ (deci de făcut ceva cu scopul să fie preluat de către tineri), promovăm familia modernă. Smart. Noul. În tot. Nu doar în privinţa familiei. În tot. De la oala de supă, până la maşină, via studii, sfârşind cu telefonul Smart.

Iar ea, familia modernă solidă, nu-i nici ea invenţia creştinismului, necum exact a românilor! Familii faine au toate religiile, ba chiar şi ateii, poate şi sălbaticii din junglă – dacă încerci să-i cunoşti.

imagine – http://www.latrecut.ro/2006/04/peste-de-sticla/