Cum TRATĂM COVID?
Oamenii infectați cu SARS-CoV-2 sunt oameni cu COVID 19.
COVID e boala, iar SARS-CoV-2 e agentul patogen, adică cauza bolii.
Dacă le încurci în rostire, e ca și cum ai spune “oameni cu pneumococ”, în loc de oameni cu pneumonie declanșată de pneumococ. COVID=COrona VIrus Disease, în engleză, deci boala dată de coronavirus. Acronim.
Bon. Acestea fiind zise, am să punctez încă o eroare de formulare, de terminologie, strâns legată de erorile de înțelegere. Și anume, termenul TRATAMENT al COVID.
Nu există un TRATAMENT al “COVID-ului” ca să zic așa, inexact, articulând un acronim.
Covidul NU ARE TRATAMENT.
Singurul tratament al lui sunt propriii tăi anticorpi, formați odată cu infecția, sau dianintea ei, prin vaccin.
Hai să fiu blândă, pot să numesc „tratament” și antiviralele, substanțele care izbesc direct în virus, chit că nici ele nu sunt specifice.
În rest, ceea ce facem, este să anihilăm SIMPTOME: tusea seacă/productivă, durerile de cap, de mușchi, temperatura ridicată, nasul înfundat, să ajutăm corpul în lupta lui imunitară și să intervenim ferm în complicații.
E important de știut și înțeles că nu există o schemă cu medicamente care să TRATEZE covidul, așa cum antibioticele (corect alese, dozate și întinse în timp), tratează bolile bacteriene.
SARS-CoV-2 ESTE UN VIRUS!
Există soluții farmaceutice de intervenit sectorial în complicații și în prevenția lor, există vaccinul, de departe cea mai eficientă PREVENȚIE.
Nicio schemă dată de doamna X sau domnul Y, mai mult sau mai puțin antrenați în medicină, NU TRATEAZĂ!
Este motivul pentru care eu, la telefon, pun sute de întrebări, revin, cântăresc, adaptez fiecare caz în parte. Și citesc. Și comunic cu colegii, aflând rezultatele lor, și-mi fac schițe despre ce se dă la terapie intensivă, ce se dă la infecțioase, ce în alte țări.
O fac, fiindcă treaba-i grea, complicată, subtilă, cere pricepere și știință, cere INVESTIGAȚII, nu merge sec în bucătărie, lângă șpoherț… Nu că eu n-aș putea voma din prima Azitrox cu vitamina D cu Zinc și Quercetină, sau Tavanic cu Paracetamol cu vitamina C la butoi+Eliquis. Și să mă prefac că am “O SCHEMĂ de TRATAMENT”.
Ei bine nu, nu o am.
N-o are nimeni pe o foaie A4, ca soluție universală.
De ce?
Fiindcă ea NU EXISTĂ.
Există sugestii, criterii, etape, riscuri, stratificare, evaluare…
Mai există și vechea, antologica modestie și îndoială a priceputului, a profesionistului, versus siguranța novicelui prost, care se crede deștept.
De ce vă scriu despre asta?
Fiindcă, în jurul meu, pe la case cu izolați, în ciuda discuțiilor telefonice cu mine/sau angajații cabinetului, se rulează liste cu TRATAMENTE date de pricepuți. Și, oricât m-aș fi impus eu treizeci de ani ca medic în sat, azi, în cazanul cu smoală al acestui nenorocit de COVID, dacă o infirmieră de la Arad, care a prins pe holul spitalului, lângă budă, cuvântul Tavnic și cuvântul Zinc, le trimite oamenilor mei un SMS cu “schema de tratament”, ei tind să se agațe de aia. Iar alții, tot izolați, se trezesc cu Sintrom în loc de Eliquis, că Sintromu-i mai ieftin, le-a zis o vecină care-i cu tromboflebită și știe ea ce-i bun. Chit că nici Eliquisul n-are ce căuta când ai febră de COVID și te dor mușchii… că nu-i Eliquisul Paracetamol, nici Quercetina compresă pe frunte, da nici Paracetamolul n-are ce căuta, dacă nu-i cazul…
Și eu… mă simt actor – rol secundar – într-un film cu proști.
Și constat, încă o dată, cum pandemia asta a scos la iveală ceva ce mocnise tăcut în case: prostia arogantă. De neoprit. De necombătut. De luat pur și simplu, ca atare. Asta-i. Și gata.
Despre COVID și Azitrox scriam exact acum un an, noiembrie 2020, așa: