Cum să fii un bunic bun

În stațiune… o stațiune dominată mai mult de vârstnici bolnavi… E seară. Mă plimb. Pe o băncuță, șade o bunică plus nepoțelul Luca, de vreo trei ani.

Bunica respectă dress code-ul, e îmbrăcată frumos, cu costumaș de stațiune înflorat, saboți de stațiune, un păr roșcat scurt dezvelind ceafa, cuvenitul permanent cochet. Luca, probabil îmbrăcat și el frumos la origini, se bagă în patru labe sub bancuța pe care stă bunica. Se perpelește în singura sursă de noroi de pe toată aleea. Duce la gură… firesc, pietrele de sub bancă. Ce altceva?

Brusc, mă violează la timpane un  țipăt iritativ:

-Luca! Ce naiba faci acolo? Treci pe bancă, STAI FRUMOS pe bancă, că te pleznesc!

Îl trage de-o aripă pe copil…

E de mențioant că, între țipete, bunica vorbea la mobil cu cineva, cineva ce, deduc în timp, este chiar tatăl copilului. I se plângea că nu mai suportă, abia așteaptă să vină acasă, că Luca-i RĂU.

Boon. Analiză.

Luca e perfect normal. E altceva decât un pensionar la băi. Și altceva decât un adolescent cu gagica la club. El e „Luca la băi”. Deci e firesc să se târâie în patru labe în noroi. Este singura formă prin care acumulează informație și cunoaște lumea. Un Luca stând FRUMOS pe bancă, cu mobil la ureche, scrutând nostalgic și tăcut zarea, ar fi un Luca bolnav. Anormal. Ciudățel. Anormal ar fi și să fumeze sau să se sărute în stil francez cu o fetiță de doi ani, așa cum fac Lucii de 18 ani. Logic.

Fiindcă, la trei ani, Luca e altceva decât bunica lui, sau decât văru-su cu BAC-ul proaspăt „loat”. Are alte nevoi, alte contacte cu realitatea, alte reguli organice proprii, exat așa cum anormal ar fi ca bunica să se tăvălească cu costumașul sub o bancă, mușcând avid din mocirlă. Exact așa de anormal ar fi un Luca stând FRUMOS și tăcut pe bancă.

Iar cine nu pricepe asta, n-ar trebui să ajungă cu “Lucii” la băi. Ever. PUNCT.

Cine nu pricepe că a educa un copil diferă de a-i urla periodic “nu-i voie”, a-i da repetitiv peste fund și a-i pretinde să se comporte ca pensionarul artrozic, nu-i bunic ok. Deloc.

Deci, resetare!

Dacă vrei să fii un bunic bun, află de la mine că a-l înțelege CU ADEVĂRAT le Luca-ul tău, e MULT peste a-i schimba chiloții sau a-i băga cu forța măru-n gură la ora 11. Și nu-i ușor. Dar necesar.