Ce faci când te „înțeapă la inimă”?

Ce faci când te „înțeapă la inimă”?

Răspuns corect: te așezi calm cu laptopul pe genunchi și citești Blogul Otiliei.

– Doamna doctor, mă înțeapă inima. Uitați, aici mă înțeapă!

– Doamna doctor, am un junghi aici la inimă!

– Mă fulgeră inima atunci când mă întorc în pat!

– Mă înțeapă inima când tușesc.

Iată câteva afirmații frecvente la cabinetele medicilor. Poate vă regăsiți? Atât ca pacienți “fulgerați”, „înțepați”, cât și ca medici întrebați?

Iar eu am să vă explic, în numele medicilor.

Încă din facultate, în tratatele noastre medicale din care învățam, dar și din gura mentorilor care ne “vindeau” tainele meseriei, am aflat că: INIMA NU ÎNȚEAPĂ UNDEVA ÎN PUNCT FIX! NICIODATĂ. Ne ziceau profii noștri așa:

– Atunci când pacientul arată unde îl doare CU DEGETUL, concret, arată fix unde doare, tu ȘTII CĂ NU E DE LA INIMĂ. E de la coaste, mușchii zonali, nervii intercostali, deseori cu sursa răului în spate la coloană, dar NU inima.

Durerea de inimă, angorul, este descrisă de pacient ca o apăsare, o strânsoare, când arată une-l doare plimbă larg palma deschisă în dreptul pieptului, e o strânsoare ca o gheară, care deseori iradiază. Te și miri pe unde. Clasic, iradiază în brațul, antebațul stâng până la ultimele două degete ale mâinii stângi. Dar voi să știți că rarisim ea e exact așa – tipică – așa cum o descie cartea. Poate iradia în epigastru- acolo unde crezi că e stomacul, în mandibulă, la baza gâtului, lateral gât spre ureche etc etc, iar aceste iradieri o fac cameleonică și determină riscul să nu o recunoști din prima. DAR! Până una alta, când te înțeapă prin torace, e clar altceva decât inima/cordul.

Acesta e mesajul meu de azi. Mai am și altele pe acest subiect, vor urma…