Cantina socială pentru medici.

Știre.

Recent, Preşedintele CMR (adică al Colegiului Medicilor din România), invitat la Pro-Tv, la întrebarea ce s-ar putea face ca medicii să fie interesaţi să rămână în ţară, a afirmat: ,,administraţiile locale ar trebui să le asigure medicilor locuinţă socială şi cantină socială.”

Este un exemplu tipic de a gândi una, iar ideea aşezată în cuvinte să dea cu totul altceva. Pe dos.

Ce voia Preşedintele să zică?

Bine intenţionat, cu siguranţă. (Doară n-o fi chiar sinucigaş social!) Că autorităţile publice ar trebui să se implice mai mult în a-şi momi/păstra medicii. Să nu se bazeze doar pe Ministerul Sănătăţii şi CNAS. Oferindu-le medicilor locuinţe de serviciu (eu, de exemplu, am!), acces la o masă caldă pe zi dacă-i single – nefamilist, fonduri pentru instalare – renovări – dotări, mnoa, cam din astea. Presupun. Ele se întâmplă în multe state civilizate, nu-i utopie, nici ceva nou pe Planetă.

Dar ce cuvinte – beton (fiindcă “limbaj de lemn” e puţin zis) i-au ieşit din gură?

Sintagma “cantină socială”!

No atâta le-o trebit doctorilor să auză. Numa asta le mai lipsea. Un “ajutor social” ca să-i ţii în loc şi să nu plece să lucre la francezi! O cantină a săracului, ş-un pat de campanie cu pătură albastră aspră, plus număr de inventar ţesut cu alb şi “mai dă-le sărăntocilor o sută, Nicule!” (din ce rămâne după pensiile parlamentarilor). Aşa au interpretat medicii răspunsul.

Și nu vreţi să ştiţi ce inflamări în grupurile cu doctori.

De ce?

Numai fiindcă Preşedintele nu a aşezat corect în cuvinte ceea ce gândea!! Atât.

De altfel, toată legea românească e redactată cam la fel. Legiuitorul ar vrea una, iar din text rezultă alta. Sau nici măcar nu pricepi exact ce a vrut să zică.