BIG BROTHER cu iepuri

Poveste de demult.

În preajma Paştelui, câteva săptămâni înainte, la orice prostie făcea fiu-meu de vreo cinci ani, era ameninţat că nu mai vine iepuraşul, dacă…

Întâi mama mea (bunica fiului), apoi sor-mea (mătuşa fiului), rar tata – bunicul fiului, (că venea acasă târziu de la lucru), rarisim spre deloc eu (mama fiului), fiindcă eu însămi făceam tâmpenii de n-ar mai fi trebuit să vină iepuraşu-n casa noastră vreo trei generaţii!
Iar tema se repetă obsesiv:

• Andrei, iepuraşul vede tot. Dacă nu mănânci din farfurie, nu mai vine.
• Andrei, fă ordine cu jucăriile, iepuraşul vede tot şi, dacă vede dezordine, nu mai vine.

Sătul până peste cap de şantajul afectiv, la un moment dat, copilu` se scoală brusc de pe canapea. Întâi rezolvă problema Big Brother-ului stupid, fuge la geam şi trage draperiile, ca să nu mai fie urmărit de un adversar nevăzut.

Îşi asigură intimitatea…

Apoi, sub protecţia draperiilor trase, în propria-i casă, printre dinţi şi cu năduf:

• Futu-l în cur de iepure!