„Beţivul la chirurg”, un pastel de Oana Goidescu

Una dintre cele mai dificile categorii de pacienţi cu care lucrăm, sunt beţivii.

Un medic mult mai în vârstă ne învaţa că la beţie pacienţii se împart după comportament în: „lei” , „miei” şi „maimuţe”.

Îl invidiez, pentru că eu de miei n-am avut parte! Doar lei în formă pură, sau combinat cu maimuţe.

Despre lei.  Pacientul clasic , băut zdravăn, la care de obicei cantitatea declarată  se înmulţeşte cu 2, sau întrebi pur şi simplu dacă unitatea de măsură nu e cumva PET-ul. E supărat pe lume, viaţă, karma şi pregătit să-şi facă dreptate, începând cu ăia în halate care se învârt pe lângă el. Dacă de obicei, la băută, pe majoritatea îi trec  senzaţiile vezicale, pe el îl trec ideile. Pe care ţi le expune cu aceeaşi largheţe cu care etalează şi meniul pe jos, laolaltă cu ce-i mai iese prin sfincterele plecate în vacanţă. Eventual însoţite de gesturi largi şi de imposibilitatea de a menţine o poziţie.

Aşa că… tu chirurg te adaptezi, coşi plăgi din mişcare, te fereşti de jeturi sau pumni,  afli chestii noi în materie de vocabular, eventual te întrebi dacă nu cumva o să te reclame pe undeva. Da, am avut şi din aceştia. După ce a chemat ambulaţa şi şi-a rezolvat problema, ne-a ameninţat a două zi că ne reclamă pentru sechestrare şi manevre medicale executate fără voia lui.

Maimuţele. Cel puţin în ultimul timp, sunt de genul feminin. Despre două reprezentante de-astea vreau să-ţi povestesc azi.

Prima dintre ele, aflată la vârsta la care – de obicei – eşti prins până peste cap cu răsfăţatul nepoţilor. Cu plăgile cusute , radiografiile în ordine, consulturi şi ce-a mai avut nevoie făcute, ar fi trebuit să stea în staţionar „la diluat”, adică la o perfuzie. Ei aş! Apare în cabinet, cu textul:

• Dai o bere?
• Nu
• Vin?
• Nu
• O vişinată?
• Stai cuminte la pat. N-am băutură!

Și doamna trage concluzia, pe un ton compătimitor:

• Apăi… ziceau ăştia la televizor, că nu-i de niciunele prin spitale.

A doua s-a manifestat ca un film serial cu pauză de o zi.

La prima prezentare, avea o plagă de scalp destul de măricică, o croise un vecin. Și mai avea nişte vânătăi – operă a  concubinului, pentru că l-a făcut de râs când s-a băgat între el şi vecin. În casă numai bărbatul da cu brandu’, muierea stă pe margine şi ţipă … mă rog… Cert e că doamnă s-a oblojit cu nişte vin roşu să tragă vânătăile, alternând cu tras din sticlă, de nervi că ea a picat de fazan. De la noi a plecat după ce ne-a blestemat şi a zvârlit cu reţeta şi radiografiile pe jos, nervoasă că nu-i dăm şi „cerfeticatul” medico-legal.

Bon… setul doi.

Peste două zile  vine la pansat, de data asta trează, îi povestesc încă o data ce are de făcut cu plaga, reţeta, consulturi şi aud mulţumirile în forma

• Păi matale eşti o drăguţă, nu ca secătură aia de doctoră de m-a cusut alaltăseară. O nenorocită!

Și tot aşa, broderii pe comparaţie… eu versus scârba de care avusese parte. Asistentul se sufoca de râs… şi s-a ales cu

• Ce belesti, bă , fasolea?
• Păi tot doamna doctor era de gardă şi alaltăieri!

Doamna s-a scurs spre uşă uşor nedumerită. La următorul pansament a venit cu gura numai scuze… băuse şi ea ca omu` şi avusese nervi.

Aşa că, dragul meu pacient care duci la gură sticla mai des ca lingura, nu am de gând să-ţi ţin o lecţie despre cumpătare. Nu-ţi spun că dacă analizele tale de ficat sunt toate negre şi tu nu te opreşti, la fel de negre or să fie şi rudele pe lângă tine în viitorul foarte apropiat. Te rog doar ca, atunci când eşti treaz, să nu mai bălăcăreşti personalul medical. Poate fizic tu ai fost acolo când te-au primit şi tratat, dar sigur amintirile, atâtea câte sunt, sunt distorsionate. Iroseşti timp şi resurse. Și mă refer strict la pacienţii care au mai multă nevoie decât tine şi de timp şi de perfuzii.

Eu nu-mi doresc decât să ţi se aplice şi la spital modelul de la cârciumă: „notă de plată după consumaţie”.

(sursa imaginii: http://www.e-amuzant.info/clipuri-comice-cu-betivi-2015/)

Celelalte texte din Blogul Otiliei semnate de dr. Oana Goidescu chirurg, le găseşti aici: