BĂRBAȚII ADORĂ ESTROGENII VULNERABILI!

„Cele mai bune prietene”, prietene încă din liceu, azi au câte cinci decenii fiecare. Toţi avem un „cel mai bun prieten”. Nu toţi cinci decenii. Nu încă. Ele învârt în bucătărie, cu o cafea şi un pahar de vin în faţă, Cubul Rubik al creieraşelor dă femei dăştepte. De ce pot bate apa-n piuă două femei de 50 de ani, la fel de prietene azi ca-n liceu? Fiindcă cel puţin una din ele nu iubeşte pe cine trebuie. Dacă ar iubi acut pe cine trebuie, categoric ar sta cu ăla deci, logic, ar sta cu cine trebuie, nu învârtind Cuburi Rubiko-cerebrale în bucătărie. Dacă n-ar iubi acut pe nimeni în afara nepoţilor, a sarmalelor, a hârtiei albe pe raftul din cămară şi a Suleymanului, iarăşi prietenele ar sta departe una de alta. Și-ar vedea, fiecare la ea acasă, de murătura şi Suleymanul ei prăfuit sau politically correct gestionat. Azi prietenele s-au masat din nou în jurul mesei din bucătărie. Una e blondă, înaltă, zveltă, când păşeşte pe trotuar se vede că trece pe-acolo. Toate detaliile vestimentaţiei atent alese. Mereu o atitudine rebelă, taxată de unii ca aroganţă. Genul perfecţionistei severe. Cealaltă bruneţică, minionă, cu forme ceva mai rotunjoare, cam ea găteşte şi întinde masa de obicei, de fapt ne şi aflăm în bucătăria ei, fusese mai puţin curtată făţiş decât prima, dar puţinii care o curtaseră în ani au şi cerut-o imperativ de nevastă după câteva luni de cunoşteală. Mai tolerantă şi mai caldă decât blonda, dar şi mai călcătoare în străchini din pricina marilor ei iubiri, bruneta e mai vulnerabilă. Or asta excită îndeobşte masculii. Vulnerabilitatea femeii MUSAI puternice, aparent puternice. Nu vulnerabilitatea cârpei de şters praful. Nici rucsacul încărcat cu angoase. Nici rucsacul cu bolovani sociali/materiali greu de purtat pe umeri. Nu. Pe bărbaţi îi excită vulnerabiliatea estrogenică doar de ei depistată. Abia insinuată. Atunci sar viril, ca muşcaţi de şerpe, să-şi protejeze prada.

-Ce zici…băgăm un Rubik? Începe blonda, sorbind din cafeaua fără cofeină, singura pe care ele o beau după ora 14.

-Hai! Altmineri de ce ne-am afla aici? Prietenele râd. Cubul Rubik este analizarea de către ele, împreună, a uneia şi aceleiaşi situaţii obiective întâmplate de exemplu în urmă cu două luni. Sau chiar în urmă cu zece ani. De atunci nu s-a mai schimbat nimic, nu s-a mai întâmplat nimic notabil. Iar ele ştiu. Cu toate acestea, voluptatea s-o mai întorci o dată pe toate feţele e uriaşă!  În fond şi partidele de amor le repetăm fără să schimbăm multe în derularea  faptelor. Uneori nici măcar n-avem ca ţintă orgasmul, nu-i nevoie de prea multe scenarii şi prea mulţi protagonişti pentru un orgasm, dorim mai degrabă voluptatea răsucirii cubului. Aşadar prietenele o iau de la capăt. Repet, ca totul să meargă strună, musai ca cel puţin una să iubească pe cine nu trebuie. Dacă se întâmplă să fie ambele în schemă, atunci seara devine un regal!

Nici nu apuci să tragi concluzii geniale la cubul blondei, că intervine bruneta:

-Scuză-mi paranteza…exact aşa şi eu cu V… Iar cu asta gata, bruneta a mutat cubul pe mâna ei. Blonda o va susţine şi o va lăsa să facă cel puţin o faţă a cubului, e o regulă elementară de muncă în echipă, chiar de bun simţ, dar nu va scăpa momentul să intervină în plină analiză cu deja clasicul:

-Sigur! Ai dreptate perfectă. Uite, şi la mine…când i-am spus lui A să… el a… Cub Rubik mutat fără milă la blondă. Avantaj blonda. Când cubul are toate feţele colorate, când te-ai plictisit de el, că te plictiseşti vorba aia şi de soţ, de propriii copii, dacă te toacă fără limite cu nevoile lor, de vecina gureşă, te mai saturi de părinte, darămite de analize psihologice sterpe:

-Nu tragem o raită pe la Sense?

-N-am bani la mine, nu destui, hai mai bine un film bun!

-Am eu pe card, mi-a intrat azi salariul, mi-i dai săptămâna viitoare când vii din nou la Arad. Am văzut un pulover la Zara, alb, pufos, ştii aşa, la baza gâtului, angora, fain că nu trebuie să pui sub el nimic, cade  peste fund, are doi năsturaşi lateral jos, un fermoar, o dulceaţă fermoarul acela! dar mă tem că mi-e scurt la mâneci, ţie îţi va veni perfect……

Cubul Rubik se rostogoleşte de pe masă, împins din greşeală de cotul brunetei, în timp ce îşi îmbrăca paltonul pentru descinderea absolut justificată la Zara, ţăndări pe gresia din bucătărie, multe multe cubuleţe împrăştiate pe jos, vreo două au nimerit sub frigider, e o catastrofă ecologică, ce rahat mai pot mânca ele, voluptuos, despre iubirile care nu trebuiau iubite, azi în nici un caz, până reasamblezi cubuleţele  împrăştiate peste tot te prinde menopauza, ce dumnezeu!

Mda, mă tem că numai puloverul acela alb şi pufos mai poate salva ceva! Cel puţin în acest weekend.