Autoportret. Otilia.

(Din volumul „Poezii vânate de fisc”)

Portret cu autoportret

Îmi scrijelesc visele

pe coji de mesteacăn.

Undeva, în prelungirea genelor,

fixez mai ales ramuri

de sălcii plângătoare.

Frunză ruginie de stejar

îmi adăst între sâni,

acolo unde se spune că

ar locui sufletul

atunci când doare…

Dar eu am umeri cu muşchi

dezvoltaţi numai către nord!

Brazda fragilă dintre

poiana frumoşilor şi

ţarcul nebunilor zâmbeşte

pe sub mustaţă.