Ai să mă fuţi, zici?

Marius Tucă postează, pe pagina-i de FB, poemul Am să te fut. Apoi îl şterge.

Da` eu…, eu ce cusur am să fiu şi eu „umpic” de Marius Tucă? Și nici nu șterg nimic la presiunea străzii…

Citiți deci, mai jos, în ordine cronologică, poemul Am să te fut urmat de replica zâmbindă a Otiliei – Ai să mă fuți, hmm? Promiți?

Am să te fut

Am să te fut,

Nu este o ameninţare, este o promisiune

E o declaraţie de dragoste pe româneşte

Care la început te revoltă, apoi te incită,

Nici măcar faptul de a îţi spune că te iubesc

Nu îţi provoacă asemenea stări

Când te ia cu frig, când îţi e cald şi îţi tremură genunchii.

Am să te fut,

Şi te rog să iei această declaraţie de intenţie

Ca pe o declaraţie metafizică,

Nu e nimic vulgar dacă stai să te gândeşti

Şi, mai ales, când începi să simţi

Cum îşi face loc în tine golul din stomac

Iar obrajii când îţi iau foc şi când se albesc.

Am să te fut,

Aceasta e declaraţia universală a românilor

Bărbaţi sau femei, adolescenţi întârziaţi sau nu,

O declaraţie de ciudă şi de dorinţă

Şi ar fi culmea să-mi reproşezi lipsa de tandreţe

Sau faptul că nu sunt în stare să nutresc

Sentimente adevărate şi înălţătoare pentru tine.

Am să te fut,

Şi nu ar trebui să găseşti nimic animalic

În această declaraţie sinceră şi repetabilă

Care adună atâta energie în dânsa,

Poezia frustă a trupului, a dorinţei

Se manifestă fără teama de a fi cenzurată

Şi te cuprinde pe de-a-ntregul, cucerindu-te cu totul.

Am să te fut,

Aceasta poate fi şi o declaraţie de principii

Care nu se face din principiu

De frică să nu superi cea mai frumoasă limbă

Limbă română vorbită şi simţită

Nu cea de prin dicţionare explicative

Sintactice, morfologice, fără pic de vibraţie.

Am să te fut,

Nu are rost s-o mai suni pe mami să-i ceri consimţământul

Poate intra în trepidaşii, dacă nu şi-a luat medicamentele,

Pentru acest demers de amor tandru şi îndelung

Ai să primeşti binecuvântarea mea

Din tot sufletul, cu vârf şi îndesat,

Poate doar o cruce mare şi un Doamne ajută n-ar strica.

Am să te fut,

Bazeză-te pe mine şi pe ceea ce simt pentru tine

Nu te joci de-a mama şi de-a tata

Cu sângele şi cu mintea, cu trupul şi cu sufletul,

Sunt romantic până la capăt

Şi dacă printr-o nepotrivire de caracter nu se va întâmpla nimic,

Consideră că te-am futut.

 

Replica poetică a Otiliei 

Ai să mă fuţi, hmm?? Promiţi?

Cu 6 ȘASE (??) strofe care să-ţi explice “opţiunea”?

Să-ţi fie gura de aur, voinice. Fute-mă, de-ţi dă mâna!

Mi-s muiere faină, m-ar fute orice bou.

Ghiţă… mă fute neargumentat, după numai două beri.

Rar, când argumentează, are de la patru beri în sus.

 

Dar… aflu, „romantic,” că e posibil să nu se întâmple nimic.

O spui timid, printre altele, în strofa a şaptea.

Ghiţă s-ar sinucide. Cu paracetamol, ca să-l pot salva.

 

La noi, la ardelence, vorba-i vorbă. Și sula sulă.

Și netul, net. Fututul futut.

Dacă n-ai să poţi, voinice, o să afle tot satul!!!

Pentru „nepotriviri de caracter”, tata

scoate brişca din slană, iar frate-miu  trage, din butoi,

vin roşu, cu furtunul.

Ai să te rogi să „reconsider” că m-ai fi futut!

Ai să mă mituieşti cu trafic pe blog!

Ai să vrei să nu-mi fi promis nimic.

Să nu mă fi cunoscut.

 

Iar eu am să mă mulțumesc cu Ghiţă.

Fără nici un argument poetic. Ghiţă al meu nu-i poet.

Da` fute dumnezeieşte.