Academia Diletanţilor

Ani în urmă, preiau eu – (senin!) – o emisie TV medicală. Săptămânală. Eu ştiam televiziune cât ştiu azi să fac pătură de tăiţei, sau pandişpan. Adică deloc. Îmi trec rapid în socoteală atuurile. Contacte bune am, deci găsesc uşor invitaţi. Experienţă-n presa scrisă am, pot traduce limbajul „complicat” al medicilor – în fraze simple. Pot purta un dialog, sunt generos alfabetizată.

Dar vai! Nu simt şi nu-mi dau seama că n-am habar de regulile elementare ale unei apariţii la TV, că mă arunc în bazin olimpic fără să ştiu să înot.

Voi învăţa din mers, consiliată după FIECARE apariţie, de oameni care ştiau televiziune/radio.

Și vă dau exemple. De ce? În ce scop? Ca să convenim împreună că orice meserie se fură, reclamă şcoli, se respectă – de vrei s-o faci bine. Că nimeni nu-i născut învăţat. Și că în spatele unui articol supercitit, fie el de blog sau pagină de FB, în spatele unei emisiuni bune, există secrete de culise, tehnici, mici hinturi care fac să-ţi placă, fără să ştii de ce. E exact ca o femeie ce-ţi place şi pare naturală în ansamblu, dar imaginea ei a fost riguros gândită, la detaliu, ca să sugereze naturaleţe.

Nu conta că am adus în studio crema cremelor medicale. Era insuficient, dacă nu primeam/acceptam următoarele poveţe:

• Ține-ţi mâinile pe masă, la vedere, nu în cap şi-n cur, fată!
•  Nu te foi pe scaun ca o cloşcă. Te-ai învârtit de m-ai ameţit, zici că făceai reclamă la supozitoare pentru hemoroizi.
•  Evită bluzele cu dungi, fiindcă distorsionează imaginea, fuge ochiul. Du-te pe bluze uni, cel mult înflorate, dar nu în culori terne. Culori vii. Nu te zgârci la accesorii –  cercei, colier. Dau farmec.
• Priveşte în obiectiv atunci când te adresezi publicului, nu în foaie.
•  Atenţie la machiaj! Aveţi machiaj profesional? Nu? Nasol.
• Ce ai căutat să faci troacă de porci Coca Cola, aseară? Explicit. Te pot amenda.
• Ai zis “ţigancă” în sens peiorativ. ATENȚIE mare la astea, sunt capcane clasice.
• Invitatul X te-a aruncat în corzi şi s-a văzut clar că te-a prins! ORICÂND te simţi în corzi, întoarce cu o întrebare. Gen- “Lăsaţi astea, sunt nimicuri! Mai bine spuneţi-ne… blabla” şi-i dai un upercut decisiv!
• Vorbeşte cu băieţii care filmează: cum deschizi gura cu o replică, să mute obiectivul pe tine. Aseară i-ai replicat secunde lungi invitatului, iar imaginea a rămas doar pe el şi asta i-a permis să se bage peste. Nu-i bine, ai avantajul de a fi la tine acasă. Ce naiba, n-ar fi trebuit să te domine!
• Nu improviza minutul de intrare, pregăteşte-l atent. El decide dacă omul rămâne la emisia ta, sau mută canalul. Este ca titlul dintr-un cotidian. Citeşti articolul, sau împachetezi slănina în ziar, în funcţie de titlu.
• După minutul tău, nu uita că eşti moderator, gazdă, deci îl pui în valoare pe invitat, nu te bagi tu în seamă.
• La momentul de reclamăl promite ceva fain din ceea ce va urma, ca să nu pierzi auditoriul. Fă-i să rămână lângă monitor. Ai anunţat prea sec reclama, am adormit!
• Este emisie medicală, eşti moderator, nu râde singură de propriile-ţi poante. E ridicul. Vineri, pur şi simplu ai vorbit şi ai râs singură de ceea ce spuneai! Nu se face, dă nasol pe sticlă. M-am luat de cap.
• Nu polemiza ca moderator. Pui întrebări, traduci în limbaj simplu, dar nu montezi acolo “coada la prună”, chiar de-ţi vine. Ieri te-ai apucat să urli la invitat, bine că nu l-ai şi pocnit în direct!
• Uită că eşti medic. Nu trage pe spuza voastră, emisia nu-i adresată doar medicilor. Pe ascultătorul din tranşee nu-l interesează problemele voastre, ci ale LUI. Vorbeşte despre EL –  bolnavul – nemedicul. Despre medici, vorbiţi la şedinţele voastre.

În concluzie. Ca să faci rating, tre` să cunoşti meseria de “a face rating”. Faptul că eşti un medic bun, nu însemnă să fii şi om de radio sau TV, după cum faptul că eşti tobă de mate nu însemnă că eşti şi un dascăl priceput, că ai calităţile necesare să-i înveţi pe alţii. Sau, dacă ai ştiut să învârţi banii şi să acumulezi capital, dacă eşti un bun gospodar pe tarlaua ta, nu înseamnă că eşti musai potrivit pentru politică, să conduci destinele altora. Toate astea se învaţă (pe de-o parte) şi reclamă talent, pe de alta.