Vreau să-mi fac scintigrafie peste tot, ca să ştiu ce boală am!

Despre organe bolnave şi investigaţii, câteva reguli simple.

Înainte de a trece mai departe, am să comentez niţel temenii “investigaţii” şi „analize”. Dacă te iei după DEX, sunt sinonimi. Adică o căutare aprofundată, complexă, a cauzelor şi mecanismelor unui fenomen.

În vorbirea curentă medic – pacient, oamenii tind să înţeleagă prin analize – laboratorul de analize. Căutarea chimico- fizică a compuşilor anormali din sânge, urină, scaun sau secreţii. Iar prin investigaţii, înţeleg restul căutărilor tehnice, altele decât laboratorul de analize. Ecografia, computer tomografia, radiografia, scintigrafia etc.

Apropo, secreţia e una, excreţia e alta. Le diferenţiază sursa şi semnificaţia. Secreţia provine din glande, este ceva netoxic, bun pentru corp, excreţia însă (urina de exemplu), e acumularea, apoi aruncarea în afară a produşilor toxici rezultaţi din metabolism.

Ok.

În concluzie, cum aflăm dacă un organ e bolnav, sau nu?

Hai să luăm două exemple, două dintre cele mai frecvente. Ficatul şi glanda tiroidă.

1. Cu ecografia vedem dacă au dimensiuni normale, dacă există zone care n-au ce căuta acolo- tumori, chisturi, deformaţii, malformaţii etc.
2. Cu laboratorul, însă, aflăm DACĂ şi CUM funcţionează. Poţi avea un ficat impecabil ecografic, dar cu probe hepatice în sânge- TGO/TGP (numite şi ALAT/ASAT), proaste. Poţi avea o tiroidă ca la carte, dar cu TSH/ FT4 proaste. Sau invers. Să iasă analizele proaste în sânge, însă ecografia, chiar scintigrafia să nu găsească modificări DE ASPECT. De formă, dimensiune, netezime.
3. Deşi pun la 3, “treiul” este, practic, CEA MAI IMPORTANTĂ etapă, PRIMA: anamneza şi examenul clinic făcute de medic. Să integreze informaţiile subiective, (ieşite din gura ta). Să transforme povestea ta, în diagnostic. Pentru că fiecare poveste are alte reguli de diagnostic. Nu există două la fel şi nu există o schemă tehnologică, ca la fabrică! Adică: zici ce te supără, fiindcă poţi avea analize de sânge perfecte, eco de vis, dar ţie să-ţi fie întruna rău. Și atunci diagnosticul e mai greu, mai subtil, unul de excludere, unul în care (categoric!!) nu-ţi pot spune că eşti sănătos dacă tu te chinui, chiar dacă laboratorul şi restul investigaţiilor sunt impecabile. Acest punct 3, vital, pe care niciun calculator nu-l poate înlocui, face ca noi, medicii, să mai avem pită pe masă, neînlocuiţi de motorul de căutare Google. Exact cum Google nu poate crea un copil dintr-un spermatozoid şi un ovul, oricât de deştept ar fi, la fel nu poate înlocui creierul unui medic. Nu-l văd înclocuind, nici 1000 de ani de-acu încolo!

Ordinea cronologică corectă, logică, este 3 urmat de 1 sau 2 sau ambele.

Este motivul pentru care dacă vii cu “vreau eco, vreau analize ca să aflu care mi-e problema!”, e GREȘIT. Rezultatele invesigaţiilor fără mintea medicului tău, sunt ca o poză color pe post de nevastă. Păpuşă gonflabilă, fie ea… tot nu înlocuieşte cu succes nevasta. Sper.

CONCLUZIE

Prima ta opţiune trebuie să fie:

• Domnu` doctor, am cutare simptom, aşa se manifestă el. Ce ziceţi că-i de făcut?

Alte postări pe tema comunicării medic- pacient, citeşte aici

http://www.otiliatiganas.ro/doctore-sunt-bolnav-ba-n-ai-nimic/#comment-4492

http://www.otiliatiganas.ro/decalogul-comunicarii-corecte-pacient-medic-de-familie/