Piţy revine la medicul de familie, vrea răzbunare!

Dar timpul trece nemilos, au trecut deja trei luni.

Piţy nu le mai are cu „ovalele”, s-au reglat de la sine, pişul ei curge lin. Ca la Fontana di Trevi.

Pare-se că, imediat ce a ieşit furioasă de la medica bătăuşă de cartier, la farmacie i s-a recomandat ceva tratament. E şi normal.  Nici zece procente din pacienţi nu au nevoie de medicul de familie. Pentru ce? Poţi zice-n farmacie ce diagnostic ai, de exemplu “curent la ovale” sau mergi direct la cardiolog, dacă ai „înţepături la inimă”. Cine i-o fi inventat pe doctorii ăştia de familie, chiar nu ştiu!

Dar să revenim la Piţy. Bani are, că nu-i sărăntoacă. Mami şi tati lucră-n Spania, Buni are pensie ca lumea şi facilităţi de deportat în Bărăgan. Iar Nikk… ohh, lui Nikk dacă-i iese figura cu transportul de geci second din Italia, oameni se fac! Nikk zice că va înmulţi de zece ori mia aia de euro pe care i-a dat-o „mami a lu Piţy”, adeca soacra, pentru biznis. Doamne ajută.

Acuma-i numai treabă de orgolii, de “care pe care”. Doctora a ofensat-o, i-a vorbit nasol, de aceea Piţy vrea răzbunare. Vine la cabinetul medicei, însoţită de tati şi mami aflaţi într-un holidei mioritic. Se aşază ei, mami şi tati, în sala de aşteptare, nu-s programaţi, (chit că-n Spania nici să respiri nu merge neprogramat), dar aici nu-i Spania. Suntem acasă.

Piţy apasă brutal clanţa uşii de la cabinet şi din nou intră fără preaviz:

– Să ştiţi că am venit cu relativii mei ca să rezolvăm lucrurile. V-am spus că n-o să rămână aşa!

– Relativii? Răspunde medica, ridicându-şi întrebător o sprânceană recent pensată.

– Da, uatevăr, asta… come si dice… parinţii: mami şi tati. Avem carduri de asigurat şi drepturi!

– Dă-mi cardul tău încă o dată, beib, ca să zic aşa…

Piţy trânteşte pe masă trei cartonaşe. Unul e RCA-ul bulgăresc pe Opelul lui Nikk (caractere chirilice), unul card Catena şi unul cardul de asigurat al lui tati în Italia.

-Sper că astea sunt de ajuns! ciripeşte Piţi triumfător.

Sunt doar ele două. Medica de cartier şi Piţy. Ochi în ochi. Nu-s filmate, nu PROTV să facă din asta ştire, nu nimeni.

Doptora, neslăbindu-i Piţy-ei irisul, începe brusc să lălăie cu voce tare, aproape urlat – „farmacia inimii Cateeeena!”. Du-te la Catena, fatăh!

Adversara, singură şi fără relativi:

-Vă reclam la presă. Am cu inima, am înţepături, aseară era să mor. O să vin cu televiziunea. Ohh, mi-e rău, leşin…

Fuge spre uşă, o deschide şi le cere relativilor, imperativ:

-Maaamiii, maaamii, vreau aceto balsamico! Apoi, ucigător către medicul de familie:

-Asta CHIAR nu rămâne aşa! Am făcut infarct la inimă!! Să vină procuratura.

Medica:

-Pss, relax! Și încă nici nu te-am bătut, găl. Ca să chemi medicina legală.

EPILOG REPETITIV:

Acesta e un pamflet, un banc, o glumă. E ca să râdem. Fiindcă, ştim cu toţii, farmacistul nu înlocuieşte medicul, RCA-ul la maşini nu-i garantul sănătăţii, Catena e cu Popeasca/Arşinel nu cu înţepătura la inimă, iar medicii de familie nu-s bătăuşi. NICI INUTILI. Claro?