De ce mă doare burta dacă am analize bune? Intestinul iritabil

Intestinul iritabil, colonul iritabil, afecțiunile funcționale digestive etc

Sună bine, nu? Și complex. Și științific:„tulburările funcționale ale tubului digestiv”.

Dar hai să vă spun eu, de fapt, ce sunt astea. Sunt toate acele probleme ale „burții”+”creierului” tău: dureri, crampe, balonări, acid, colici, constipație/sau diaree, gaze, greață, deci TOATE astea așezate câte trei, câte două, câte cinci, îndosariate ÎN CUVINTE (ca timbrele în clasor), și cărora medicii tăi (de obicei mai mulți), care ți-au făcut deja “toate analizele” (probabil NU doar o singură dată!), NU le-au găsit nici o cauză ORGANICĂ/OBIECTIVĂ/CONCRETĂ.

Nimic (sau aproape nimic) nu s-a modificat în rău la investigații, totuși tu prezinți în continuare simptome care:

-te îngrijorează

-te neliniștesc, te obosesc

-îți fac viața zilnică un calvar

-te supără și te scot la propriu din circuit, câteodată

-te îndepărtează de plăcerea mesei

-te pun în situații penibile în public cum ar fi să-ți tot „ghiorgăie” mațele întruna

Iar tu, cu sutele de analize și vizite la medici și vraci… tu ce ai obținut până acuma?

-multiple drumuri de căutări

-o groază de analize bune, chit că la fiecare nouă analiză sperai să afli ceva

-câțiva medici ți-au spus (lipsit de diplomație) „n-ai nimic”

-câțiva au spus niște cuvinte complicate mimând un diagnostic, dar tot nu au găsit soluții garantate

-un sertar la tine acasă cu Ibutin, Motilium, No Spa, Omez, Nexium, Debridat, Spasmomen… și multe multe din astea… oioi! mai am…

-săptămâni/luni de regim, uneori excesiv de sever, aproape criminal, alteori palid, dar care nu a făcut nici el minuni

-câteva sute/mii de lei date pe pachetele comandate on line pentru ceaiurile, gelurile sau cașetele minune care “te vor scăpa definitiv” de gaze/dureri/explozii diareice/râgâieli/balonări/arsuri/înțepături sub coaste”… și de fapt nu te scapă SIGUR decât de banii din profofel.

Ei bine, despre astea toate acestea scriu eu azi.

Mozaicul simptomelor neplăcute de tub digestiv, denumite generic, prin excludere – tulburări FUNCȚIONALE, cu diverse subspecii gen- dispepsie, intestin (colon) iritabil, durere toracică de cauză esofagiană funcțională, colică biliară alitiazică (adică nici măcar niște pietre nu găsim în fierea ta, când doare!), deci toate acestea sunt modelul trist al LIMITELOR noastre ca medici. Aici (încă) bâjbâim cumplit.

Și atunci, noi alegem între:

-a recunoaște că, de fapt, bâjbâim. Încercând să explicăm cât mai accesibil ce se întâmplă și să informăm cât mai cinstit că nu prea avem soluții. Dar nu-i ușor să faci asta. A declara că ești în ceață, ca medic, riști să te ia omul de prost. Să creadă că altul va fi mai limpede. Ori pe bolile funcționale digestive, limpede nu-i nici un doctor al Planetei.

-tentația de a face din această poveste un mic biznis: investigații fără număr, pastile minune etc, știind că omul FĂRĂ UN RĂSPUNS ARGUMENTAT, este extrem de vulnerabil și devine un potențial plătitor.

-a pasa bolnavul înapoi la gastroenterolog, chiar și după ce investigațiile deja au dovedit că tulburarea este funcțională. Lăsăm să se descurce gastroenterologul cu explicațiile!

– a prescrie periodic, fără prea multe discuții la cabinet, unele medicamente simptomatice – calmante, antispastice, care clar că nici nu tratează și nici nu previn și nici nu explică nimic.

– a scrie pe blogul personal – Blogul Otiliei despre boală, simptome, mecanisme și, mai ales, despre locurile în care medicina alopată (clasică) bate pasul pe loc.

Așadar.

Tubul digestiv este cel mai fascinant „model funcțional” al vieții: este mobil, schimbător, cameleonic, permanent, continuu, neobosit chiar când e obosit, făr` de prihană, fără somn. Mațele noastre adulte poartă cu sine kilograme de bacterii „bune”. Auziți ce spun? KILOGRAME! Despre care bacterii bune, nici nu știm chiar atât de multe pe cât credem. Și de care, deseori, ne batem joc (vezi abuzul antibioticului, vezi ce și cât mâncăm, cum sau ce bem etc). Pereții stomacului și ai intestinelor își au rețeaua lor de nervișori fini – fini ca o pânză invizibilă de păianjen, care se pot defecta. Dar asta nu se vede în investigații. Tubul digestiv are autonomie în funcționare- citiți puțin despre „creierul din burtă”! Acest tub lung, de la gură până la fund, trecând prin esofag, stomac, intestin subțire, colon, valsând și cu pancreasul, dar și cu colecistul (fierea), mai are și o grămadă de ușițe/canale/canalicule misterioase, care și ele se pot defecta. Nici asta nu se vede în analize. Maximumul a ce le facem noi, e că le-am dat un nume, le numim de exemplu “sfinctere”. Dar în rest, ele cam sunt de capul lor.

Oriunde, în oricare centimetru pătrat al acestul perpetuum mobile numit tub digestiv, la oricare dintre ușițe, pe oricare canalicul sau glandă poate să apară o problemă de funcționare care nu se vede nicăiari, doar tu o resimți în fizic ca pe ceva extrem de neplăcut.

Care este sfatul meu?

Ca, după ce deja ai fost la destui medici, laboratoare, endoscopii, spitale, urgențe, salvări și – repetat – nu s-a depistat ÎN ANALIZE ceva rău, să începi să înțelegi că nu ești pe moarte, că nu ai ceva boală ascunsă de care să te temi și că sunt mulți ca tine pe lumea asta. Să îți AUTO anulezi, cât poți, anxietatea, poate chiar rupând un cerc vicios. Te sfătuiesc (repet, doar DACĂ te-ai încadrat categoriei de mai sus!), să începi să te obișnuiești cu acele câteva simptome digestive de bolă funcțională, care-s banale. Încearcă să trăiești cât de cât cu ele, fără să chemi 112, sau fără să pornești iarăși voinicește spre tomograf. Nu-i de neglijat nici un psiholog. Stai! Nu sări-n sus! Psihologul e necesar nu fiindcă eu cred că tu bați câmpii și nu te doare nimic. Nici vorbă! Te cred și știu. Tocmai că știu! Deci propun psihologul care să te ajute să-ți gestionezi mai bine raportul cu propriul corp, propriile simptome subiective, propria-ți sănătate.

Iar la final, când te-ai mai liniștit, atunci să începi să-ți identifici SINGUR acele obiceiuri de viață care îți fac rău/bine, știind că:

1.medicamentele pe care le capeți, de fapt sunt calmante. Nu vindecă.

2.degeaba scrie ceva în cărți, dacă la tine nu se poate aplica, sau dacă tu simți invers.

3.nu-s doi bolnavi de boli funcționale digestive la fel! Va trebui să preiei frâiele regimului de viață și să ți-l decizi singur. Citind, autotestându-ți potențialul ți limitele. Cum? Păi, poate pe tine castravetele crud te pune jos KO, iar varza călită cu smântână îți cade sistematic bine. Atunci, scoate-l din meniu pe primul și bagă-l pe-al doilea, chiar dacă în tratate nu zice așa.  Fiindcă, nu uita, tu ai o boală funcțională, nu organică!

PS uff, deși mi l-ați cerut de mult – articolul acesta – l-am amânat fiindcă mi-a fost extrem de greu să-l încep. Și să-l fac cap coadă.