Propun să bătucim împreună „expresii frumoase” plimbate pe la insituţii şi semnate forţat, de către medicii de familie români.

Clinic sănătos, apt de muncă, cerut la şomaj.

Uau. Ce vorbeşti. Raiul pe pământ. Iar eu ar trebui să scriu EXACT aşa! Să nu mă mai frământ de nimic. De faptul că omu` meu poate o fi apt de muncă, dar azi e cu viroză respiratorie acută. Deci azi nu-i “clinic sănătos”.

Hmmm… Sau are un membru superior amputat accidental. Aia vede şi doamna de la şomaj. Nu pot minţi… De muncit poate munci, destule munci. Dar categoric, nu oricare. Oare la ce munci s-o fi referit ăla de-i cere actul? Chiar sănătos, nu-i. Cum s-o întorc din condei ca să nu piardă şomajul la CARE ARE DREPTUL, fiindcă a muncit până ieri, şi a cotizat corect? Orice altceva scriu pe adeverinţă, în afară de „clinic sănătos apt de muncă”, doamna mi-l întoarce pe client şi încep să mă războiesc cu instituţiile, pe nervii pacientului meu.

Nu mai bine, atunci, am gândi logic exprimarea? Mai ales că vorbim de acordarea şomajului, nu de angajare!

Dar să nu ne fixăm aici, să trecem mai departe.

Este în deplinătatea facultăţilor mintale, cerut de unii notari.

Să mori, nu alta. Da` nici de mine nu-s sigură, darămite…! “Deplinătatea” e copleşitoare, te trimite mai mult spre viersul eminescian decât spre autenticitatea unui înscris.

Ce-aţi zice de un „Nu este în evidenţă cu boli psihice INVALIDANTE?”. Chit că şi asta e forţată. Adică, dacă e depresiv grav, chiar pensionat pe seama asta, nu poate semna un testament, bietu` om? În schimb de votat, poate?

Aşa că formularea ar trebui atent aleasă, să fie unitară, protectivă şi pentru medic, dar în aceeaşi măsură să nu încurce cetăţeanul în drepturile lui constituţionale. Să nu mai bâjbâim pe inspiraţia lingvistică a fiecăruia, că ne înfundăm în pricepere.

Se găseşte în afara oricărui pericol, rostit de purtătorul de cuvânt al spitalului, pentru ora de ştiri.

Reporter:

– Care este starea lui Popescu la trei zile după accident?

– Se găseşte în afara oricărui pericol!

Hai, nu zi! Este chiar în afara ORICĂRUI pericol? Da` dacă-i pică o bucată de tavan igrasios în cap? Sau se aprinde priza la căpătâi? Sau între timp i se fură bani de pe card? Doară el se credea “în afara oricărui pericol” şi la două minute înainte să-şi zdrobească maşina de stâlp! Și uite că n-a fost chiar „în afara oricărui”… pericole ascunse există peste tot.

Oameni buni.

Cine naiba este, vreodată, în afara ORICĂRUI pericol? Sau ABSOLUT SĂNĂTOS, beton, fără nicio adiere de boală? Sau în DEPLINĂTATEA facultăţilor mintale?

Mă laşi?

De ce Dumezeu să preiau eu fraze standard fără să-mi fac griji, câtă vreme toţi cei care-mi cer documente sunt cotropiţi de rigoare transformată în exces de zel?

De ce nu uniformizăm această treabă la nivel naţional, după ce vom fi studiat atent cum formulează medicii din state mai dăştepte decât al nostru? Medicii antrenaţi în a-şi acoperi fiecare silabă scrisă cu dovezi, ca să nu fie daţi în judecată şi apoi buni de plată?

De ce ezităm stupid, inventăm individual sau perpetuăm texte prăfuit – ceauşiste?

Pe aceeaşi temă, a stupidului, citeşte aici: