Doctore – Ce-i „tensiunea” asta? De fapt.

Am inventat un model vizual, de care vă izbiţi zilnic la bucătărie, pentru a înţeleg mai uşor „tensiunea”, colesterolul, inima, arterele…

Ce-i tensiunea?

Este presiunea sub care sângele circulă prin vase.

HIPERtensiune= peste cât ar trebui, adică mare.

HIPOtensiune= sub normal. Adică mică.

Imaginaţi-vă, aşa:

inima = pompa, vasele=ţevi, sângele= apa din ţevi.

ORICARE dintre astea se defectează, nu-i a bună. Și le poate trage pe restul după sine, în jos.

-Defectele pompei (ale inimii): fie n-are forţă să împingă, fie nu are ritmul bun (că tot cade curentul= aritmii), fie „face scurturi”… „Scurtul” definitiv este infarctul de miocard fatal.

TAHIcardie= ritm accelerat . Normal la adultul în repaus, fiind intervalul 60-90 bătăi pe minut (despre asta şi măsurara pulsului, dezvoltate scurtisim, găsiţi link în josul acestei pagini)

BRADIcardie= ritm mai lent decât normal

–Defectele ţevilor (vasele). Fie îşi pierd elasticitatea prin îmbătrânire sau depuneri, (aici intervine celebrul colesterol care „se depune” pe vase ca piatra pe ţevi!), fie se găuresc, fie crapă, fie se înfundă. Saaau!!… Ei aici i-aici! Fie sunt defecte din start, adică hipertensiunea esenţială. Pur şi simplu, din născare, presiunea sub care curge sângele prin vase este prea mare. Tone de studii încearcă să explice de ce.

-Defectele apei (sângele)- poate fi „apă dură”, nu? Poate avea în ea mizerii. Normal că, după o vreme, astea se depun şi înfundă.

Zbaterile noastre, ale medicilor, sunt să nu lăsăm ca un prim şi mic defect să meargă mai departe, distrugând totul înjur.

Să reparăm daunele de la primele semne. Fiindcă DA, chiar dacă ai o boală deja constituită, există numeroase posibilităţi s-o tratezi, sau s-o ţii în loc .

Acu încerc să vă dumiresc cu medicamentele.

În contextul unei scheme medicamentoase, găsim de obicei unul sau mai multe dintre următoarele produse farmaceutice.

• medicamente care scad efectiv tensiunea. Care relaxează pereţii vaselor.
• medicamente care reduc colesterolul din sânge. Nu doar colesterolul, sunt ele mai multe grăsimi parşive, dar despre colesterol ştiţi majoritatea. (există ceea ce popular numim „colesterol bun”/”rău”, trigliceride etc.)

Acest colesterol “din sânge”, spus de mine mai sus, e impropriu şi el, fiindcă medicamentele respective, de obicei STATINE, se dau nu doar când e mare colesterolul circulant. Care pluteşte-n sânge. Nu-i fix cauză-efect. Nu doar “spală ce-i murdar”, ci au şi un rol protector MULT mai mare de atâta. Hai să zicem, cumva, că-i un Calgon care topeşte ȘI ceea ce curge, dar ȘI ceea ce s-a depus deja! Din acest motiv, medicii vă dau uneori statine chiar dacă, în sânge, colesterolul e bun. Am răspuns întrebării frecvente „-Dar de ce mi-a dat Simvastatin/Rosuvastatin, dacă am colesterolul bun?”

• medicamente care “scot apa” din corp. Diuretice se numesc. Baiu-i că scot nu doar apa, ci şi alţi produşi importanţi, mai ales minerale care nu ar trebui scoase. Scot, sau reţin. Depinde de diuretic, de doză şi de lungimea tratamentului. Sodiul, potasiul, magneziul… Nu-i bine nici să crească-n sânge, dar nici să scadă prea tare. De aceea „boaba de apă” se ia sub  urmărire medicală periodică. Când, după o vreme, diureticul şi-a început efectele negative, poţi avea crampe, furnicături, amorţeli, cârcei etc. În cel mai bun caz. Poţi avea şi tulburări de ritm!

Aici vor interveni

• produsele cu magneziu, potasiu, pe care le ştiţi ca Aspacardin, Magnerot, Magne B6 etc.

Tot aici, la „jocul mineralelor, al ionilor”, acţionează regimul fără sare, atunci când este indicat de medic. Atunci pionii sunt sodiul (Na+) şi potasiul (K+). Sus/jos.

Alte tratamente cardiovasculare:

• medicamente care ajută inima să pompeze mai bine. In clasa asta intră digitala-digoxinul, o întreagă poveste. Va fi postare separată şi despre digoxină. Cert e că se dă cu mare atenţie, discontinuu, cu pauze. Efectele negative sunt de aşteptat mai ales la femeile de peste 60 de ani, motiv pentru care acolo se merge pe doze foarte mici. De asemenea, mai vechea recomandare de „pauză sâmbătă şi duminică”, s-a comutat întâi pe “pauză marţi şi vineri”, (deci nu două zile de pauză, consecutiv), apoi pe jumătate de tabletă românească zilnic, fără pauze. Mă refer mai ales la femeia peste 60 de ani. Pastila de digoxină românească e mică tare, greu de tăiat în două, dar eu vă transmit reguli preluate recent chiar din gura cardiologilor Arad/Timişoara.
• medicamente care controlează ritmul inimii. Fie transformă ritmul din neregulat – în regulat, fie scad frecvenţa cordului, ca să nu obosească bătând prea repede.
• medicamente care previn formarea de cheaguri. Cheagurile-n sânge sunt ca nişte dopuri ce înfundă vasele. Cum se formează dopuri la chiuvetă la bucătărie dacă sita e proastă, sau dacă arunci în chiuvetă mâncare. Și te trezeşti că apa nu mai curge-n jos, stă-n loc, sau că sparge ţeava-n perete. Pe acestea le ştiţi de „medicamente care subţiază sângele”. Cel mai banal şi mai bun şi mai utilizat este aspirina în doză mică – o cunoaşteţi mai ales ca „Aspenter”. Are 75 de miligrame, iar o aspirină normală are 500 de mg. Aspenterul ESTE  aspirină. Una mică. Se ia după mâncare, fiindcă poate da efecte adverse la stomac. Are rol „antiagregant plachetar”. Nu că ar pricepe toţi ce-i aia, dar aşa mă credeţi că-i poveste serioasă, nu borcan cu compot pe iarnă.

Despre alte medicamente cu efect asupra coagulabilităţii sângelui, aici

• medicamente care se dau în angina pectorală, sub toate formele ei.

Angina pectorală= angor= durere. Durere în zona inimii. Asta înseamnă angină. Durere. Apăsare, gheară, strânsoare. Dar şi angina va fi o postare separată, fiindcă-i enorm de zis pe subiect!

Cam atât pentru azi. Nu cred să-mi fi scăpat ceva important.

Citeşte şi alte informări „din zona inimii”, a tensiunii, tratamentelor, aici: